👀Eram copil si imi amintesc cu groaza o intamplare care m-a marcat serios. Locuiam pe o strada care era perpendiculara cu calea ferata , sfarsitul strazii se termina in liniile de cale ferata. Noi copii aveam obiceiul sa ne jucam pe aceea sectiune de strada care era plina de verdeata. Rar trecea pe acolo vre-o caruta sau vreun autovehicul. Aveam bucuria sa vedem trenurile care treceau. {Am prins si perioada locomotivelor cu carbuni apoi cu aburi iar in urma cele electrice.
Intr-o vara s-a intamplat ca sa treaca un convoi de detinuti. Erau legati in lanturi la picioare doi cate doi si la maini deasemenea. Mergeau pe langa calea ferata insotit de cativa gardieni inarmati. Sunetul lanturilor si expesiile chipurilor lor mi-au ramas intiparite in minte. Toti cei care ii priveau ii numeau hoti si ne spunea noua copiilor sa stam departe de ei pentru ca sunt periculosi.
Mult mai tarziu avea sa se repare strazile populate si a venit si randul strazii noastre. Cei care lucrau erau detinutii din puscaria Gherla. Atunci am facut o sesizare dar nu intelegeam ce ma facea sa cred ca acestia care lucrau la strada erau periculosi nu cei pe care i-am vazut in lanturi.
Trecand ani comunisti si venind democratia am ascultat marturiile crestinilor inchisi in perioada comunista si atunci mi-am dat seama ca aceei detinuti legati in lanturi erau crestini, erau inchisi pentru credinta lor. Ce m-a facut sa cred asta? Mi=am amintit ca toti erau cu capetele aplecate, le era rusine, erau smieriti iar cei care i-am intalnit ulterior erau exact opusul lor.
Am o durere in inima si simt o vina dureroasa pentru ca am crezut ca sunt hoti si i-am dispretuit in inima mea. Doamne iarta-ma .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu