Strigatul dragostei @ Sheckina

SCHIMBAREA VIZAVI DE ANOTIMPURI

Omul inainte de a se intoarte la Dumnezeu Este ca un pom in iarna. Este uscat, neroditor si ai spune ca este mort, nu face nici macar "umbra pamantului". Este negru, respingator si nu vezi in el decat moarte si desertaciune. Desi zapada care cade pe el ii mai da putina viata , tot mort pare a fi. Nu poti sa-ti dai seama daca este uscat sau inca mai are seva.  

Dar daca omul se intoarce la Dumnezeu el este ca si un pom la inceput de primavara. Incepe sa inverzeasca, la inceput niste mugurasi care vestesc ceva bun, frumos, vine primavara, apoi florile isi fac prezenta prin coloritul si mirosul lor placut. Privelistea este minunata , incanta ochiul si nu te saturi sa-l privesti. Trecatori cand il vad spun: "Va fi o toamna bogata." Asa este si cu omul care accepta sa-L slujeasca pe Dumnezeu. El da culoare si mireasma in jurul lui. Si nu se opreste aici, merge mai departe , floarea aduce rod. La inceput rodul lor pare acru, starbezeste dinti, dar se stie ca vine toamna si fructul se coace.                        

 Multi pomi fac rod bun de mancat la sfarsit de primavara , altii in vara si altii in toamna bogata. Dar toate sunt bune si toate au rolul sa fie folositoare. Mai sunt si unii pomi care nu aduc roada buna, dar stim ca aceeia vor fi taiati sau altoiti. Asta, oricum, nu este treaba noastra ci a Stapanului.  

        Noi ce fel de pomi suntem? In ce anotim ne gasim? Facem roade bune sau ne-am blocat intr-un anotimp? Primavara este frumoasa dar floarea nu hraneste doar incanta ochiul. Vara avem roade acre, nemature. Sa dorim toamna, care are roade bogatate si bune de mancat.