marți, 23 octombrie 2012

Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. - Psalmii 46:1


Undeva intr-un catun din zona Clujului a fost o familie unde capul familiei lucra ca manipulant intr-o padure si niste busteni s-au pravalit, l-au strivit ... A murit si ramas o mama bolnava cu o gramada de copii. Ca la inceput vin rudele, cei apropiati cu ce pot si ajuta familia indoliata, dar dupa vreo doaua luni, a trecut timpul si au uitat sa mai vina fratii, au uitat sa vina rudele. In catunul ala nu erau si altii pocaiti, numai familia respectiva. sora era bolnava iar copii mergeau si intrebau: "Mama noua cine ne poarta de grija? Cand tata traia si lucra ne aducea toat cele de trebuinta, dar cuma cine ne va aduce toate astea acuma?" Si mama avea intotdeauna un singur raspuns: "Domnul Isus Cristos are mila de noi!" Dar timpul a trecut si situatia era tot mai critica. A venit toamna si copii trebuiau sa mearga la scola. Si Nicu, unul din copii a venit acasa de la scola s-a asezat pe un scaunel inaintea mamei si a inceput sa plamga: "Mama, la scoala toti copii isi aduc pachetele. Mie imi este foame, ma uit la ei si ma tot intreb cand vine Domnul Isus, ca tu ai spus ca Domnul Isus are grija de noi, dar pare ca ne-a uitat, nu vine. De multe ori ma uit cum tu ne imparti bucata de mamaliga acasa si m-as bucura sa gresesti, sa-mi tai mie o bucata mai mare, pentru ca de mult timp eu nu m-am saturat ..." Atunci mama l-a mangaiat si i-a spus: "Nicule, eu sunt bolnava, dar Domnul Isus o sa ne poarte de grija." A venit timpul rece si Nicul, care era in clasa a- 3-a a avut o idee. A ramas in banca, cand toti copii erau n curte si se jucau, a luat o bucata de hartie si a facut o scrisoare:
                           
                        "Catre Domnul Isus
Doamne Isuse, Tu sti ca noi suntem o multime de orfani in casa, tatal nostru a murit, mama ne tot spune ca tu ai sa ne ajuti pentru ca tu esti ajutorul orfanilor, in casa s-au terminat toate alimentele, mama este bolnava in pat, toti copii se joaca afara in curte dar incaltamintea mea e rupta, nu pot sa ma joc cu ei. Stau aici si mi-e foame. Acuma nu mai avem nici macar aceea bucatica de mamaliga care imi mai potolea foamea. Cand ai de gand Doamne sa vi? Ca Tu ai promis ca vei avea grija de cei in nevoi. Doamne cand iti duci promisiunea si fagaduinta la implinire? ..... "

A terminat scrisoarea, a impaturit-o si a pus-o intr-un plic pe care a scris: Catre Domnul Isus Cristos la Cer si in drum spre casa cand venea de la scoala a pus-o in cutia  postala. Au fost luate toate srisorile si triate de catre factori postali si mare le-a fost mirarea cand a dat peste acea scrisoare a lui Nicu. Nestiind ce sa faca cu ea, operatoarea a dus-o la dirijinta postei. Diriginta postei era o femeie care tecuse prin viata suferind enorm pentru ca nu putea sa aiba copii. A luat scrisoarea, a intors-o pe a,bele parti, apoi a deschis-o si a citit. Miscata foarte tare s-a dus in acea zi si a cumparat tot ce credea ca este nevoie si impreuna cu sotul ei a cautat adresa de pe plic si le-a dus la aceea familie. Cand a fost intrebati ce de unde stiu de necazul lor, diriginta a raspuns: "Scrisoarea ta a ajuns la Domnul Isus si i s-a facut mila de voi!"
Din clipa aceea acestti doi oameni a preluat sarcinile acelei familii si i-a tinut prin scoli. Nicu este inginer si mai are o sora asistenta si toti ceilalti au ajuns bine in viata.
Nicu a crezut ca Domnul Isus este ajutorul orfanului si celui in nevoi si Domnul i-a rasplatit credinta.
Nu sunt si azi copii care au nevoie de ajutorul nostru, care nu au ce manca si au incaltamintea rupta? Nu sunt vaduve care nu au cu ce isi incalzi casa? Nu sunt orfani care nu se pot bucura de-o bucata de cozonac?  Vin sarbatorile si pentru uni din noi Dumnezeu va zice: "Imi scarba de sarbatorile voastre, nu pot sa vad nelegiuirea unita cu sarbatoarea."

Niciun comentariu:

SCHIMBAREA VIZAVI DE ANOTIMPURI Omul inainte de a se intoarte la Dumnezeu Este ca un pom in iarna. Este uscat, neroditor si ai spune ca este...