Ganduri ce aduna frunze ruginite

Aud, cum se crapa de zi cu un scartait asurzitor al linistii diminetii innourate si tristetea ma cuprinde realizand ca inca nu au rasarit zorii marii Diminetii, pe care o astept asa de mult. Impovarata de tainele desertului sub soare ma tarasc la umbra luminii-n asfintitul sangeriu, dornica de odihna trupului ostenit. As vrea sa creasca-n mine dorul altor maluri si cand marea se framanta as vrea sa te zaresc venind pe valuri, chemandu-ma sa-mi dai imbratisarea. Apoi trecand prin lanurile aurii as s-aud cantarea campiilor inflorite ce ingradeste raul cristalin ce susura a-nfiorare. S-aud cun canta stelele si cum bat din palma multii, sa vad dansand copacii si zorii chiuind: e viu, e viu, e viu Slavitul Domn!Aleluia! Maranata!!!!