duminică, 16 februarie 2014

Traieste Adevarul..


O ceheama sora Ilus. Are un zambet larg si-i foarte primitoare cu musafiri. S-a nascut intr-un sat de maghiari undeva la capatul judetului Bistrita, in Tigau. Era o prigonitoare a copiilor lui Dumnezeu si zicea ca nu suporta nici pe langa poarta sa-i treaca un pocait. Acum are scris pe fantana de la poarta cu litere mari urmatorele versete:
Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.” Ioan 4:13,14 Daca ai sta sa-i asculti toaye experientele pe care le-a avut cu Dumnezeu nu ti-ar ajunge o zi. Dupa cum am spus era foarte contra pocaitilor desi in sat la ea nu erau decat o familie care totusi se adunau seara si se rugau si cantasu spre disperarea satului. Invitau si pe unul si pe altul la rugaciune si le spunea despre Domnul Isus dar nici nu voiau sa auda. La o varsta timpurie sora Ilusi se imbolnaveste, ajunge la doctor si in urma analizelor reiese ca are ciroza la ficat in ultima faza. doctori au facut ce au putut si dupa ce i-au spus ca numai Dumnezeu mai poate face ceva, au trimis-o acasa cu tratament. Era primavara, atunci cand la tara este foarte mult de lucru si starea ei nu-i permitea sa lucreze ceea ce o facea si mai amarata. Intr-o zi pe cand era la fantana trece pe langa poarta ei una din ficele acelei familii pocaite si-i lanseaza din nou invitatia, sa mearga desiara la ei la rugaciune. Ii promite ca va merge, dar de fapt nu avea de gand. Spre seara cand fata pocaintilor se intorcea acasa se abatu pe la sora Ilus si ii spuse ca o asteapta sa mearga impreuna. Acuma nu mai avea nici o scapare, a promis si trebuie sa se tina de cuvant. Isi ia haina si se duce, cu gand ca le spune cateva cand li-o fi lumea mai draga de n-o s-o mai cheme niciodata la asa ceva.

Niciun comentariu: