Am nimic fara tine

''Am mintea neliniștită, privirea pierdută și inima, încă, în reconstrucție. O distanță ce, uneori, se mărește infinit mai mult, o valiză goală și un alt sfârșit de săptămână fără tine.Am chef să zbor, teama gravată în frunte și o promisiune de a nu uita niciodată.

Am, închis într-un sertar, tot ce n-am spus niciodată, un calendar în care însemnez fiecare zi fără tine și o umbrelă pentru zilele ploioase. Am un „am nevoie de tine” încuiat între buzele mele și nu-l voi lăsa să iasă! Un telefon ce nu sună, o poveste ce nu se termină și alta ce nu știe dacă să înceapă. Am un zâmbet, în spatele ochilor triști, un chef, claustrofobic, de a te săruta și… un bilet de autobuz. Am inspirația adormită și mâinile goale ce te caută… Am o melodie care se repetă, versuri ce te cheamă și nu știu… parcă nu pot gândi. Am un gol între brațe și, în buzunare, fiecare îmbrățișare pe care n-am oferit-o. Parcă nu-mi găsesc locul, viața… Am mii de întrebări, nici o carte cu răspunsuri și nevoia de a scrie. Îți păstrez numele pe buze: între sărutul ce mi l-ai dat și cel pe care, încă, trebuie să mi-l dai. Am un vis ce se tot repetă și dorința de a mă întoarce, noapte de noapte, în același pat. Am o cameră prea mică pentru atâtea prostii, un „nu știu unde naiba să mă duc” și o tăcere ce mă sufocă. Am chef să plâng, alteori să râd, ochii acoperiți și teama de-a nu ști ce va fi la final. Am mii de pietre în drumul meu; rănile deschise, încă dureroase și faptul că știu că voi cădea din nou. Am o cutie cu amintiri, o viață trăită până pe la jumătate și o listă imensă de „lucruri de făcut”. Am un viitor incert, un înger păzitor și chef să zâmbesc. Am totul sau, poate, nu am nimic… Am lucruri de care am nevoie, lucruri în plus, și lucruri împrumutate.Am un loc unde sa revin..dar nu te am pe tine.''Se pare că tot ce ating, pierd. Și cănd te găndești că nu am cerut nimic vieții, tot ce am avut. am fost nevoită sa ii smulg, și tot ce nu am avut, mi-a furat. Cred că am nevoie de un pansament peste rănile ce nu ma mai opresc sa mi le ling și probabil un drum nou.

P.S: Tristețea din noi nu dispare adăncind-o si impregnand-o in tot ce facem,ci uitandu-ne mereu in direcția opusa ei,spre bucuriile de care am uitat.