Stau intr-un ungher,
durerea ma apasa
Imi este atat de dor de CASA
cea-nvaluita in mister...
Tu ma-nvalui in lumina
sa scoti florile din tina
ma mai sapi la radacina
in cutremur si suspina ...
Ma bantuie trecutul
c-am lasat sa intre vantul
prin fereastra larg deschisa
spre placere si osanda.
Maracinii-mi pustiesc suflara
si-mi ingreuna umblarea ...
n-am papucii potrivii
si ma taraii pe genunchii ...
dar ma lupt
dar nu cu pumnu-n vant ...
Tu-mi soptesti ...
Cum? Sa privesc spre cer?
Doar atat imi ceri?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu