marți, 27 august 2013

Visul visatorului

„Căci, dacă visurile se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor” - Eclesiastul 5:3
„visele posedă o autenticitate intrinsecă şi o mare doză de adevăr despre noi înşine … Ele plutesc deasupra realităţii, nefiind prin aceasta nereale, ci aparţinând unui strat superior realităţii, din multe puncte de vedere, mai real decât realitatea însăşi. Abilităţile noastre nocturne din vise depăşesc cu mult capacităţile noastre din starea de veghe. Visele eliberează o abundenţă şi o fluenţă pe care n‑o avem în evoluţia noastră din timpul zilei. Un om perspicace şi înţelept va şti să acorde o atenţie deosebită propriilor lui vise, pentru că ele îi pun la dispoziţie o materie extraordinar de autentică despre propria personalitate, nu în detaliile ei, ci în aspectul ei calitativ.” Parafrazându‑l, am putea spune: „Cine reuşeşte să‑şi amintească visele şi să le înţeleagă este un om care reuşeşte să privească în oglinda sufletului…”Emerson Incontestabil, visele sunt o realitate din viaţa copiilor lui Dumnezeu, atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament. Ca fenomene necontrolate raţional, visele pot avea cel puţin trei cauze diferite: biologice, psihologice şi teologice. Biblia conţine şi relatări pozitive despre vise, dar şi avertizări foarte categorice împotriva lor, informându‑ne despre posibilitatea pervertirii mesajului lor prin contaminarea cu factorii decadenţei umane şi chiar cu factori de înşelare demonică. Ca metodă de revelare şi de cunoaştere a voii lui Dumnezeu, visele sunt inferioare Scripturii şi trebuie subordonate ei. Dacă ar fi fost altfel, Dumnezeu nu S‑ar mai fi ostenit să ne dea Biblia şi să Se îngrijească de traducerea ei în atâtea limbi de pe faţa pământului. În vechime, Dumnezeu le‑a poruncit celor din Israel să arate prudenţă şi discernământ în ceea ce priveşte sursa şi interpretările viselor. Vise cu conţinut „teologic” ar însemna astăzi o continuare a „revelaţiei” Scripturilor şi ar nega învăţătura despre canonul complet al Bibliei, aşa cum o cunoaştem noi astăzi. Conţinutul unor astfel de vise ar trebui colecţionat ca o „completare” la conţinutul Noului Testament. Aşa ceva ar fi sinonim cu valoarea „tradiţiei” privită de Biserica ortodoxă ca o completare şi chiar corectare a revelaţiei scrise. Aşa ceva ar valida activitatea şi învăţătura lui Mahomed, profetul lui Alah, care susţine că a primit conţinutul Coranului prin nişte vise avute într‑un răstimp de 23 de ani. Revelaţia Scripturilor este definitivă şi deplină. Visele au fost un instrument de călăuzire mai ales pentru vremea când oamenii nu aveau la îndemână Cuvântul scris, aşa cum îl avem noi astăzi. Deşi credem în probabilitatea împlinirii viitoare a profeţiei lui Ioel ca semn al vremii sfârşitului, norma generală pentru Biserica creştină de azi, nu pentru poporul Israel, este mesajul Scripturilor: „Toată Scriptură este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” – 2 Tim. 3:16‑17 Este înţelept să nu luăm niciodată hotărâri majore bazate doar pe conţinutul unui vis pe care l‑am avut noaptea. Un astfel de vis trebuie verificat dacă se armonizează cu întreaga revelaţie a Scripturilor, cu sfatul unor oameni spirituali pe care îi respectăm şi mai ales cu părerea părinţilor sau a celorlalţi copii ai lui Dumnezeu cu care El ne‑a aşezat să trăim şi să călătorim împreună prin viaţă. Verificaţi întotdeauna dacă aveţi „pacea care întrece orice pricepere” în hotărârile luate şi nu vă lăsaţi purtaţi încoace şi încolo de impulsuri violente şi porniri necontrolate.

Niciun comentariu: