„Într‑o adunare mare, un evanghelist american a vrut să arate o stare şi a scos din buzunar o sută de dolari şi a întrebat: «Cine vrea bancnota aceasta?» Oamenii au amuţit şi niciunul nu s‑a mişcat din bancă. Singur, un copil s‑a găsit să vină în faţă şi a luat hârtia din mâna întinsă a predicatorului. Ca la un semnal, toată sala, toată audienţa, a scos aşa un oftat… de parcă ar fi vru să spună: «Eu trebuia să o iau. Mie îmi trebuia, nu copilului ăla.» Au oftat aşa ca la comandă. Nici dacă făceau repetiţie n‑ar fi oftat chiar aşa, toţi deodată. Şansa lor trecuse însă, şi evanghelistul a explicat:
«Dumnezeu stă de atâta timp cu mâna întinsă şi vă oferă viaţa veşnică, iar unii dintre voi staţi nemişcaţi de parcă aţi crede că este o glumă, că nu este adevărat, că aşa ceva nu se poate. Nu regretaţi suta de dolari! Regretaţi şovăiala voastră atunci când e vorba despre viaţa veşnică.»”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu