Intr-o seara cand am iesit de la rugaciune vorbeam intr-un grup de frati despre martiri si m-am trezit dintr-o data ca spun: “Ce mi-ar place sa mor si eu ca si martir!” Nu a trecut mult si am fost diagnosticata cu cancer. Sa ma fi vazut in ziua cand mi s-au luat probe pentru analize si cand banuiam ca este cancer, sa ma fi vazut atunci cand am primit rezultatele pozitive …. nu mai eram la fel de curajoasa. Totusi Domnul nu m-a lasat nicio clipa singura si am trecut cu bine prin asta doar ca pacea Lui m-a umplut si dragostea Lui m-a inconjurat prin bratele fratilor in credinta. Astazi pot spune mai cu tarie ca pot muri si in secunda urmatoare ca martira. Nu-mi este frica. Dumnezeu cand ne trece prin boala ne curateste, ne intareste, ne pregateste, ne deschide orizontul cunoasterii de El si ne creste in credinta. Daca ne tine acolo nu inseamna ca suntem pacatosi ci doar ca inca nu am priceput ce trebuia sa invatam din asta. Iar daca ne-a vindecat sa nu credem ca aici se opreste tot ci vom trece la nivelul urmator. Fi binecuvantata suferinta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu