Am deschis iubitului meu

 
Eu intru în grădina mea, soro, mireaso, 
îmi culeg smirna cu miresmele mele, 
îmi mănânc fagurele de miere cu mierea mea, 
îmi beau vinul cu laptele meu… 
– Mâncaţi, prieteni, beţi şi îmbătaţi-vă de dragoste! 
 Adormisem, dar inima îmi veghea… 
Este glasul preaiubitului meu, care bate: 
„Deschide-mi, soro, scumpo, porumbiţo, neprihănito! 
Căci capul îmi este plin de rouă, cârlionţii îmi sunt plini de picurii nopţii.” –
„Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac iarăşi? 
Mi-am spălat picioarele, cum să le murdăresc iarăşi?”
Dar iubitul meu a vârât mâna pe gaura zăvorului, 
şi mi-a fost milă de el atunci.
M-am sculat să deschid iubitului meu,
 în timp ce de pe mâinile mele picura smirnă, 
şi de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă 
pe mânerul zăvorului.  
Am deschis iubitului meu; 
dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut. 
Înnebuneam când îmi vorbea. 
L-am căutat, dar nu l-am găsit; 
l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.
Păzitorii care dau ocol cetăţii m-au întâlnit,
 m-au bătut, m-au rănit; 
mi-au luat marama străjerii de pe ziduri.
Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, 
dacă găsiţi pe iubitul meu, ce-i veţi spune?… 
 Că sunt bolnavă de dragoste! –
„Ce are iubitul tău mai mult decât altul,
o, cea mai frumoasă dintre femei? 
Ce are iubitul tău mai mult decât altul, de ne rogi aşa de fierbinte?” –
Iubitul meu este alb şi rumen, 
deosebindu-se din zece mii.
Capul lui este o cunună de aur curat, 
pletele lui ca nişte valuri sunt negre cum e corbul.
Ochii lui sunt ca nişte porumbei pe marginea izvoarelor, 
scăldaţi în lapte 
şi odihnindu-se în faţa lui plină.
Obrajii lui sunt ca nişte straturi de miresme, 
în care cresc saduri mirositoare; 
buzele lui sunt nişte crini din care curge cea mai aleasă smirnă.
Mâinile lui sunt nişte inele de aur ferecate cu pietre de crisolit; 
trupul lui este un chip de fildeş lustruit, 
acoperit cu pietre de safir; 
 picioarele lui sunt nişte stâlpi de marmură albă, 
aşezaţi pe nişte temelii de aur curat. 
Înfăţişarea lui este ca Libanul, 
pare un tânăr ales ca cedrii.
Cerul gurii lui este numai dulceaţă, 
şi toată fiinţa lui este plină de farmec. 
Aşa este iubitul meu, 
aşa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului! –