vineri, 15 februarie 2013

Pentru că te iubesc!



Aș vrea să Te întreb ceva; mă, ierți, Te rog, că îndrăznesc:

în viața mea Tu ai lucrat așa cum nu mi-e pe-nțeles.

De multe ori ai acționat altfel decât m-am așteptat.

Și astfel m-ai surprins. De ce?

Pentru că te iubesc!




De ce atunci când mi-era greu durerea n-ai îndepărtat?

Știi bine cât am suferit, știi ce mult greul m-a schimbat.

De ce nu ai intervenit? Ti-era ușor să o eviți

c-un singur gest…

Pentru că te iubesc!




“M-am pocăit” – le-am spus. Și au tăcut, căzând pe gânduri.

Apoi i-am auzit vorbind (ne despărțeau doar niște rânduri).

Puteam spre ei să mă întorc și să le spun ce cred, concret.

Dar nu mi-ai dat curaj. De ce?

Pentru că te iubesc!




Prietenii mi-ai selectat. M-ai luat din cercul meu format.

Și m-am trezit că dintr-odat’ în jurul meu e-un gol ciudat.

M-au ocolit de-atunci acei ce mi-i credeam apropiați.

De ce de ei m-ai izolat?

Pentru că te iubesc!




Și-ar mai fi multe de zis. Te-ntreb: de ce atunci

când inima-mi ardea mai mult, nu mi-ai răspuns la rugăciuni?

Știi bine ce mult îmi doream, ce bun era acel răspuns.

Și totuși, iarăși m-ai surprins!

Pentru că te iubesc!




N-a fost ușor, la început, când pașii Tu mi i-ai întors

să nu greșesc, să nu mă-ncurc, și toate le făceam pe dos.

Și multe gafe am făcut, greșeli din care-am învățat,

De ce nu le-ai împiedicat?

Pentru că te iubesc!




Privesc acum, de unde sunt, drumul pe care l-am parcurs:

de multe necazuri în trecut, Tu m-ai scăpat, iubit Isus.

Și-asta-mi dă putere-acum în Tine să mă-ncred deplin.

Cu dragoste la Tine vin,

Pentru că mă iubești!

Niciun comentariu: