Aș vrea să Te întreb ceva; mă, ierți, Te rog, că îndrăznesc:
în viața mea Tu ai lucrat așa cum nu mi-e pe-nțeles.
De multe ori ai acționat altfel decât m-am așteptat.
Și astfel m-ai surprins. De ce?
Pentru că te iubesc!
De ce atunci când mi-era greu durerea n-ai îndepărtat?
Știi bine cât am suferit, știi ce mult greul m-a schimbat.
De ce nu ai intervenit? Ti-era ușor să o eviți
c-un singur gest…
Pentru că te iubesc!
“M-am pocăit” – le-am spus. Și au tăcut, căzând pe gânduri.
Apoi i-am auzit vorbind (ne despărțeau doar niște rânduri).
Puteam spre ei să mă întorc și să le spun ce cred, concret.
Dar nu mi-ai dat curaj. De ce?
Pentru că te iubesc!
Prietenii mi-ai selectat. M-ai luat din cercul meu format.
Și m-am trezit că dintr-odat’ în jurul meu e-un gol ciudat.
M-au ocolit de-atunci acei ce mi-i credeam apropiați.
De ce de ei m-ai izolat?
Pentru că te iubesc!
Și-ar mai fi multe de zis. Te-ntreb: de ce atunci
când inima-mi ardea mai mult, nu mi-ai răspuns la rugăciuni?
Știi bine ce mult îmi doream, ce bun era acel răspuns.
Și totuși, iarăși m-ai surprins!
Pentru că te iubesc!
N-a fost ușor, la început, când pașii Tu mi i-ai întors
să nu greșesc, să nu mă-ncurc, și toate le făceam pe dos.
Și multe gafe am făcut, greșeli din care-am învățat,
De ce nu le-ai împiedicat?
Pentru că te iubesc!
Privesc acum, de unde sunt, drumul pe care l-am parcurs:
de multe necazuri în trecut, Tu m-ai scăpat, iubit Isus.
Și-asta-mi dă putere-acum în Tine să mă-ncred deplin.
Cu dragoste la Tine vin,
Pentru că mă iubești!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu