” Se spune ca a fost odata un val ce s-a indragostit de-o stanca inconjurata de mare.
Valul spumega si se rotea imprejurul stancii, o saruta zi si noapte, o imbratisa cu bratele lui albe, o privea, o uda si-o implora sa vina dupa el. O iubea si se spargea spumegand in jurul ei si astfel o surpa pe nesimtite, pana cand, intr-o zi, ea a tipat, complet sfaramata si i-a cazut in brate.
Si, deodata, n-a mai fost nicio stanca cu care sa se joace, pe care s-o iubeasca, la care sa viseze. Era doar o ingramadire de pietre in fundul marii, cufundata in ea. ”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu