"As locui în ochiul tau, o vreme,
Sa vad cum muntii înca nasc izvoare
Si-atunci când îl saruta caprioare
Sa simt cum firul ierbii înca geme.
În pumnul tau as locui, o vreme,
De tine sa ma simt la sân purtata
Precum o mierla ce fiind vânata
Zacea ranita printre crizanteme.
As locui în parul tau, o vreme,
Sa-ascult cum vântul suiera prin crânguri.
Tu scuturându-ti tâmplele de gânduri
Sa îmi reciti în soapta mici poeme.
As locui sub pasii tai, o vreme,
Sa-mi poti reda odihna unui drum
Iar norii grei, bolnavi de-atâta fum,
Sa îi aduni cu sârg în ninse gheme
Si folosind de-acum noi stratageme
Sa-mbraci toti pomii-n haine de craiasa.
Eu, fulg de nea, întors din nou acasa
Voi zabovi în palma ta…o vreme..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu