A fost o data...

Gandul Rau s-a hotarat sa faca o vizita rudelor sale.Cine altcineva decat Gandurile Bune?...S-a imbracat la patru ace si a pornit la drum.Mergand atent si apasat,sa nu se sfarme,nu a zarit Constiinta care s-a oprit incet.

"-Unde mergi,Gand Rau?"intreba aceasta,mirata."N-ai mai iesit de mult la plimbare."
"-In vizita la rudele mele,"raspunse timid."Sunt abatut in ultima perioada,parca nu mai am puterea de altadata,parca nu mai sunt eu...simt ca nu mai am mult de trait si am decis sa rezolv toate disputele cu cei din jur."
"-Foarte bine.Sa nu le tulburi prea tare.Sa nu starnesti amintiri ce nu-si mai au rostul."
"-Nu,promit!Imi voi folosi simtul umorului.Bruma de umorce am avut-o din nascare,"zise Gand Rau.
Ajuns la capatul strazii,coti spre dreapta,apoi spre stanga...S-a oprit in fata unei case simple,modeste,cu un etaj,vopsita in alb,cu flori in gradina si iedera pe casa.Suna la sonerie,o data ,inca o data.Se auzi cheia rasucita in usa.

"-Frateee!"Spuse Gandul Rau si se napusti asupra Gandului Bun.
"-Heeei...pastreaza distanta.Nu vreau sa ma intinezi"se apara Gand Bun,facand doi pasi inapoi.Rudele au aparut una cate una in salon.
"-Ce-i cu tine aici?"Intreba Gand Senin.
"-Simt ca sunt pe cale sa dispar din lumea aceasta,si am zis sa va vizitez."
"-Deci nu vor mai exista decat Ganduri de Bine?"Se interesa Gand Frumos.
"-Da.Eu sunt ultimul Gand Rau din marea noastra familie de ganduri. ce exista,aproape in fiecare familie."
"-Am o idee!"Zise triumfator Gand Dulce.
"-Sa facem o magie.Toate gandurile de bine sa-l sarute pe Gand Rau si acesta,poate,va deveni un Gand Bun."
"-Nu se poate."Spuse timid,cu privirea in pamant Gand Rau."Ma irit de la sarutat."
"-Trebuie,trebuie,trebuie..."Au sarit cu gura Gandurile.Si au atacat...L-au pupacit pe Gand Rau,pe urechi,pe nas,ce mai...,peste tot...Acesta se gadila...radea din rasputeri,ii placea si,incetul cu incetul se umplea de iubire si ganduri bune.Si astfel...dupa ritual,Gandul Rau s-a transformat in Gandul Iubirii.