vineri, 2 noiembrie 2012

...... ganduri, frunze ruginite


La inceput era un strigat iritant, apoi am stat si am ascultat mai atenta si incet incet ma contopeam in srigatul care devenea tot mai sfasietor, mai jalnic. Era rugaciunea unui om disperat care cerea, cu toata fiinta, mantuirea celor dragi. Doamne ce durere in glas, ce framantare in suflet si ce dorinta in cuvinte, cum se poate ca raspunsul sa intarzie la o asemenea rugaciune??? .. Si totusi .... raspunsul intarzie! De ce Doamne, de ce?? Raspunsul il voi primi odata direct din gura Lui dar pana atunci plang de frustrare si ma rog in continuare.Doamne iarta-ma daca gresesc in murmurul meu.

Niciun comentariu:

SCHIMBAREA VIZAVI DE ANOTIMPURI Omul inainte de a se intoarte la Dumnezeu Este ca un pom in iarna. Este uscat, neroditor si ai spune ca este...