miercuri, 31 octombrie 2012

Roadele iertarii


" Tanti, imi este frica! Nu pot sa dorm. de fiecare data cand inchid ochii il vad pe tata  cu cutitul in mana, plin de sange cum o taie in bucati pe mama. Toata casa era plina de sange si groaza. Tanti, mi-e frica! Ma tem sa inchid ochii! Te rog frumos ajuta-ma! Culca-te langa mine!"
Putini sunt care au auzit de tragedia petrecuta in Mitocul Dragomimei in anul 1994. Putini sant cei, care -si imagineaza ce poate face un om sub influienta alcolului, un om stapanit de patimi, un om fara frica de Dumnezeu. Nimeni nu ar putea descrie in cuvinte omenesti felul barbar in care 8 copii privesc inmarmuriti la sfarsitul tragic al mamei care i-a adus pe lume. Imaginea tragica si trista s-a inregistrat adanc in memoria lor. Ranile adanci de pe trupul mamei au ramas adanci in sufletul copiilor. Cine oare ar putea sa vindece aceste suflete plapande, aceste inimi care bat nesigur la usi necunoscute. Cuvintele dulci si mangaietoare ale mamei vor ramane doar amintiri in viata celor 8 orfani ramasi pe drumuri.
Multi au trecut pe langa casa acestor orfani, poate chiar, Preoti si Leviti dar nimeni nu i-a bagat in seama. Uni au intors capul in alta parte, iar alti au trecut murmurand pe alaturiAlti poate au spus o rugaciune pentru ei sau poate au dus o faramitura de paine, incercand intr-un fel saualtul sa aline inimile sangerande.
In mod sigur in zilele acelea de durere si de groaza acesti copii orfani isi hraneau sufletul lor nevinovat numai cu lacrimi si suspine. Privirea acestor ochisori negri de copii orfani alergau zile in sir peste dealuri si ulite ca si-o naluca, cautand pe cineva care sa le ofere doar o singura imbratisare si sa le spuna :Sant cu voi! Vreau sa va spun ca va iubesc si vreau sa fac ceva pentru voi. Nu va temeti!"
Intr-una din zile la casa orfanilor s-a oprit si un Samaritean caruia i s-a facut mila de ei. cu dragoste si tandrete i-a luat in brate, i-a pus pe asin si i-a dus la Orfelinatul crestin din apropiere. Mainile acestui Samaritean milos erau diferite de mainile tataului lor. Erau maini care incercau sa lege ranile facute de insasi tatal lor. Era privirea aceea senia a Domnului Isus care spunea: "Lasati-Ma pe Mine sa va fiu tata si mama. Lasati-Ma pe Mine sa va fiu dascal si invatator!" Apoi o voce ca de inger a soptit unei familii crestine: "Aveti grija de acesti copii orfani si tot ce se va cheltui pentru ei voi plati imediat!"
Nu a fost usor pentru noii veniti care au fost nevoiti  sa se acomodeze la un alt stil de viata. Mirosul respingator al acoolului a fost inlocuit cu parfumul binecuvantat al Cuvantului lui Dumnezeu. Mizeria si saracia din casa lor a fost inlocuita cu painea si untdelemnul  binecuvantat de Dumnezeu. Frica si ura au fost inlocuite cu dragostea si caldura crestinilor din jur. Au fost date la o parte barierele de ordin social si regilios si dragostea lui Dumnezeu a intrat direct in actiune. Nimeni nu a mai putut sa se opuna planului lui Dumnezeu, stabilit cu mult timp inainte.

La inceput aproape zilnic fetita cea mare venea la directorul orfelinatului si-i spunea: Vrei sa-ti povestesc din nou cum tatal meu a omorat-o pe mama?" Cu rabdare si pricepere el o asulta, incercand apoi sa-i spuna cum si Domnul Isus a suferit El insasi s-a rugat pentru cei care l-au condamnat la moarte. Au fost si alti care au incercat intr-un fel sau altul sa patrunda in inimile plapande ale acestor orfani. Au fost rugaciuni inaltate catre cer, au fost zile de batalie intre intuneric si lumina. Era timpul cel mai prielnic pentru semanat boabele de mustar, Cuvantul lui Dumnezeu. Era timpul cand ogorul trebuia sa-si primeasca samanta. Eara timpul cand viata adevarata cu Dumnezeu trebuia sa pulseze si-n micuta inima de tigan. Au fost lucruri care trebuiau uitate dar au fost lucruri care trebuiau invatate.
Copii orfani s-au intergrat incetul cu incetul in familia mare de copii din orfelinatul crestin. Parinti lor adoptivi, i-au iubit ca si pe copii lor. sarutarile si imbratisarile nu au lipsit de pe obrazul dulce de copil. Ei au fost invatati sa se roage lui Dumnezeu, au invatat ca trebuie sa ierte si sa iubeasca chiar si pe vrasmasii lor. Au invatat sa dezlege abecedarul literelor, sa scrie si sa citeasca Cartea Sfanta Biblia.
Nu a trecut mult timp pana cand fetita cea mare dintre cei patru orfani de la orfelinatul crestin a inceput sa se roage insistent pentru tatal ei care a fost condamnat la multi ani de inchisoare. Mugurii sperantei de revedere cu tatal au inceput sa creasca tot mai mult in inima ei de copil. Lacrimile sincere nu au trecut neobservate de Dumnezeu. Cuvintele duioase din rugaciunele ei nu puteau ramane fara raspuns. Cuvintele sincere si pline de incredere in Dumnezeu au dat la o parte zidurile de beton de la inchisoare unde se afla tatal ei. Au rupt lanturile pacatului care legau inima detinutului. Rugaciunea unui copil indurerat a fost auzita pana la ceruri. Dumnezeu si-a aplecat urechea la cuvintele unui copil indurerat.
Adesea fetita cea mai mare spunea celor din jur: "Tanti, cand il voi intalni pe tata, voi sari la gatul lui si-i voi spune ca il iubesc si ca l-am iertat si ca Dumnezeu il va ierta daca-L primeste in inima lui. Ii voi spune ca vrem sa fim impreuna cu el in cer."

Nimeni nu putea sta nepasator la dorinta sincera a unui copil orfan care mijlocea la Dumnezeu pentru tatal ei. Intreg personalul orfelinatului cauta sa afle unde era detinului care fusese mutat la o adresa necunoscuta. Intr-una din zile unul dintre evanghelisti a organizat un serviciu religios la una din inchisorile din nordul Romaniei. In mesajul sau, evanghelistul a folosit istoria a patru copii orfani de la orfelinatul crestin a caror tata a omorat pe mama lor si acesti copii au avut puterea sa-l ierte. printre altele spunea: "Precum acesti copii si-au iertat tatal pentru crima facut, asa si Dumnezeu va poate ierta faradelegile voastre indiferent cat de mari sant. Sangele Domnului Isus are puterea sa va curateasca. Dumnezeu va primeste asa cum sunteti daca veniti la El chiar acum."
Duhul lui Dumnezeu si-a facut prezenta in acea zi de aprilie. Inimile multor detinuti au fost cercetate de prezenta lui Dumnezeu. Lacrimile pocaintei au inceput sa brazdeze obrazul multor detinuti. Patru suflete s-au hotrat sa-l primeasca pe Domnul Isus ca Domn si Mantuitor personal. Punctul culminant al serviciului religios a fost cand unul dintre detinuti prezenti a venit catre evanghelist spunandu-i:
"Ma numesc .... si in anul 1994 mi-am ucis nevasta. Mi-au ramas opt copii despre care nu mai stiu absolut nimic. Am auzit ca trei din ei sant la orfelinat in Gura Humorului, dar nu stiu nimic despre ei. te rog ajuta-ma sa aflu ceva despre ei!"
Duhul lui Dumnezeu cercetase inima unui criminal aflat acum in inchisoare. era unul dintre detinuti care Il primise deja pe Domnul Isus in inima. Mainile care alta data atingeau cutitul plin de sangele nevinovat al propiri sotieii tineau acum Biblia, puterea lui Dumnezeu care poate sa schimbe chiar si viata unui criminal. Cu lacrimi in pleoape el a scos fotografia cu toti copii sai, cersind ajutor pentru gasirea lor.
O rugaciune simpla a unui copil a ajuns la tronul Divin al lui Dumnezeu care a pus in miscare slugitori si ucenici. Planul salvarii unui criminal este dus la implinire.
Lacrimile pocaintei spala trecutul murdar al unui suflet intoxicat de alcool si ura. Ingerii din cer se bucura cand un pacatos se intoarce la dumnezeu.
Lacrimi de bucurie au umplut fetele copiilor si educatorilor cand au aflat ca detinutul pierdut a fost gasit si ca el l-a primit pe Domnul Isus ca Mantuitor si Salvator personal.
Micutul bob de mustar a prins radacini in inima fireva a orfanilor de la orfelinatul cresti, Intrg colectivul orfelinatului au multumit lui Dumnezeu pentru raspunsul la rugaciunea acestor orfani. Ei stiu astazi ca Dumnezeu este cel care poate schimba si viata unui criminal. Dumnezeu este acela care asculta chiar si pe copii. Lacrimile de durere a acestor orfani au fost inlocuite cu lacrimi de bucurie si lauda la adresa lui Dumnezeu. Iata una din scrisorile scrise de unul din copii catre tatal ei din inchisoare.
                                                                                          
                                                                               15 Mai 1998
"Draga taticule
................Sunt bucuroasa ca am venit la Orfelinatul crestin, pentru ca nu-mi lipseste nimic si pentru ca aud tot timpul despre Dumnezeu. Eu acum sant credincioasa si-L aud pe El tot timpul.
... Aici noi ne bucuram impreuna si sa stii ca nu te-am uitat, sa nu te simti singur in inchisoare pentru ca Dumnezeu este cu tine si El ne iubeste pe toti. Noi trebuie sa stim ca Dumnezeu ne iubeste chiar daca noi am pacatuit. 
Tot timpul taticule sa stii ca atunci cand esti intr-un necaz in primul rand tu trebuie sa-L chemi pe Dumnezeu in ajutor, pentru ca numai El te poate ajuta. 
Eu sunt foarte bucuroasa impreuna cu surorile si fratele meu pentru ca tu te-ai lepadat de tatal minciunilor. Sa sti ca noi ne rugam pentru tine, pentru ca noi vrem ca tu sa ramai credincios numai lui Dumnezeu. Noi facem o rugaciune speciala pentru tine si noi credem ca Dumnezeu asculta rugaciunile si daca tu ai vreo problema, poti sa te rogi la Domnul Isus si El te va asculta si-ti va rezolva problema pe care tu o ai. Noi te rugam sa fi un om a lui Dumnezeu si cat timp vei sta in inchisoare noi te rugam foarte mult sa fi respectos cu ceilalti oameni din inchisoare si sa fi un un crestin."
  
Cu bunavointa comandatului inchisorii pe data de 28 Mai 1998 s-a realizat intalnirea dintre cei patru copii si tatal lor. Acesti copii orfani au invins ura si dispretul fata de tatal lor, au invins orice preziceri omenesti. Ei si-au aratat din nou dragostea pentru tatal lor si in acelasi timp recunostinta pentru Dumnezeu care asculta rugciunile inaltate dintr-o  inima curata. Ei au putut acum sa se roage impreuna. Tatal pierdut si-a putut iarasi regasi copii. In locul batjocoritor si al cuvintelor murdare acesti copii au primit imbratisari si sarutari de parinte. Lacrimile au curs pe obrazul tututror celor prezenti incepand de la comandatul inchisori si pana la familiile care au fost de fata.
Puterea rugaciunii a biruit orice bariera umana.
G.Cotlet

Niciun comentariu: