joi, 4 octombrie 2012

Cugetare


Ne place sa ne numim copii, sa ne comportam copilaresc. Ne palace sa ne mai jucam atunci cand credem ca nu ne vede nimeni, nu-i asa? Copilul din noi nu ceda asa de usor si nu-i nimic rau in asta. Raul este cand starea de copil persista si pune stapanire ....Cat de bine este sa fi copil, sa nu ai nici o grija, sa nu te stresezi in responsabilitati pentru ca este mama si tata in priajma.  Nu-i asa ca este frumos?
Ei bine, asta facem si pe calea mantuirii. Suntem copii, avem un Tata care tine in mana Lui Universul intreg si nu ne batem capul cu nimic. Pana aici este bine. Dar gresala este ca ramanem aici si uitam ca trebuie sa crestem, sa ne maturizam. Dar ce este maturitatea? Maturitatea aduce cu ea stabilitate, intelepciune, lucidate, seriozitate si  responsabilitate. La maturitate trebuie sa stii sa fii copil , sa fi adolescent si adult in acelasi timp . Sa stii sa fi parinte, iubit/a, sot/ie, partener de joaca si lista ar putea continua. Maturitatea este momentul in care nu mai visezi ca poti schimba lumea si intelegi ca tot ce poti face e sa te schimbi pe tine.
Eu de multe ori ma trezesc ca spun lui Dumnezeu: "Doamne dar asta este jucarioara mea!" -atunci cand mi se ia o placere sau un lucru drag mie. Si de fiecare data mi se raspunde: "Jucaria asta te poate rani!"
Doamne ajuta-ma sa ma pot maturiza, sa ajung la desavarsire si singura preocupare a mea sa fie Ogorul Tau, Doamne! Amin!

Niciun comentariu: