Marturisire

Era un om cu un statut social foarte ridicat, iar atunci cand Dumnezeu i-a zis: "Hai la Mine!" a raspuns: "Voi veni cand voi vrea eu!" Desigur ca Dumnezeu este foarte intelept si nu i-a raspuns pe masura. Au trecut ani si intr-o zi a simtit o durere care l-a dus in saloanele unui spital. "Cu functia mea si statutul meu, cu siguranta, cei mai buni medici si cele mei bune medicamente sunt pentru mine"- a gandit omul. A stat cateva saptamani in spital si intr-o zi, specialistul, in care si-a pus toata nadejdea, i-a spus: "Nu mai putem face nimic, cat a tinut de noi am facut, de aici incolo Dumnezeu cu mila Lui mai poate face ceva, eu nu!" In disperarea lui Dumnezeu i-a adus aminte de refuzul lui. -"Doamne, a zis el, am zis atunci, cand oi vrea eu am sa vin la Tine, ei, acuma vreau. Si sa sti ca nu vreau sa ma vindeci ci vreau sa Te cunosc pentru ca acum stiu ca Tu esti un Dumnezeu mare. Dar cum sa fac sa te gasesc?" Tot framantandu-se a hotarat sa-i ceara lui Dumnezeu ca sa-i trimita o persoana care sa-l duca innaintea LUI. Vecinul de la etajul 1, care era si el tot ortodox,  a batut intr-o Duminica la usa lui si l-a invitat la Biserica. A refuzat din motiv ca era prea slabit dupa operatie si ca nu poate inca sa se deplaseze pe-o distanta asa de mare. Vecinul si-a cerut scuze si a plecat. Imediat dupa ce a plecat Dumnezeu i-a adus de aminte ce a cerut. A trimis fuga pe fica lui sa-i spuna vecinului ca este gata sa-l insoteasca. Au parasit amandoi imobilul si nu stiau ce locatie sa aleaga. Biserica ortodoxa? Sau poate cea catolica. Mai era una care era inca in constructie, sa se duca acolo? Omul nostru isi aminti din nou ca a promis ca se va duce acolo unde il va duce omul trimis de El si a zis: "Tu m-ai chemat, tu sa alegi!" Asa ca au ales biserica care era in costrustie pentru ca era in cartierul lor si era mai aproape. Apropindu-se de locatie urechile lor erau strapunse de-o muzica necunoscuta lor, dar atat de placuta si de armonioasa. Au intrat inauntru si le-a placut ce au gasit acolo. Intors acasa fratele nostru (ca de acum ii putem spine asa) a zis sotiei sale ca va alege sa-L slujeasca pe Dumnezeu. Sotia l-a intrebat cum va putea sa faca asta avand statutul lui si ce se va intampla cu serviciul lui, cu familia lui?! Isi propuse sa nu dea inapoi asa ca la prima chemare facuta de pastor, sa mearga in fata cei care vor sa-si predea viata in mana Domnului, a iesit din banca si fara sa se uite inapoi, nici la sotie, a inaintat spre amvon. Cu coada ochilui vedea ca cineva vine in spatele lui si cand s-a intors sa vada, surpriza, sotia lui venea si ea sa se predea. Bucuria a fost mare in adunare dar mai mare a fost in ceruri. Dumnezeu sa fie laudat.

Fiecare are o zi a cercetarii lui, o zi in care Dumnezeu il cheama la El. Si dupa cum noi suntem diferiti tot as si chemarile difera de la un om la altul.