“Iata Eu stau la usa si bat, daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine!”

Luna Martie, luna renasterii si-a renvierii ... in aceasta luna m-am nascut din nou si-am facut un legamant cu Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Imi amintesc cand cu inima zdrobita si  dispretuita, zaceam in ungherul intunecat al deznadejdii, asteptandu-mi sfarsitul.  ”Oare atat a fost tot?” – ma intrebam adesea.  ”Nu mai exista pentru mine nici o speranta?”- striga inima mea. Asa m-a gasit Domnul atunci cand atat de timid a batut la usa inimii mele.  Nu credeam ca cineva ma mai poate iubi asa ca nu i-am dat ascultare.  Stam dupa zavor si pandeam prin crapatura usii si n-aveam nici o dorinta nici un indemn ca sa-I deschid! Privindu-L pe furis, lumina Lui a trecut prin ochiul meu la suflet  lasandu-mi pacea pe care n-o mai experimentasem pana atunci.  Nu mai cunoscusem pe cineva atat de plin de iubire,  atat de plin de bunatate … Dar avea Mainile strapunse ..... si pe cap purta o cununa de spini insangerata .....  pieptul ii era plin de trandafiri … atata jale … atata durere … -Oare cine i-au pricinuit toate acestea? -m-am intrbat. Si soaptea a venit ca o sageata: “Tu cu pacatul tau!” Durerea remuscarii, pe care am simtit-o in pieptul meu m-a trantit la pamant ...  M-am ridicat si-am tras incet zavorul,  gandindu-ma cu groaza la pedeapsa ce o meritam.  Ooo ce-am facut?  … dar, prea tarziu, am tras zavorul ....nu vreau sa intre, mai bine nu …. poate alta data … nu, sa nu intre acum!  Asteptam incremenita si ma gandeam ca va da buzna sa ma certe, sa -mi citeasca sentinte si cannoane, si jugul robiei il si simteam .... dar nu s-a intamplat nimic din toate acestea …. A trecut o vreme si treptat linistea, pacea  si lumina s-au asternut peste fiinta mea.  Intr-un tarziu m-am uitat sa vad ce face? De ce nu intra? Statea tacut.  Putea sa intre dar n-a intrat. Sta si batea: Cioc, cioc. Atunci n-am mai putut sa stau nepasatoare iar usa I-am deschis-o larg  si odata cu Oaspetele-mi drag, a intrat atata imbalsamare, bucurie si iubire incat simteam ca imina imi va exploda de atata fericire. Apoi m-a luat m-a dus la scaldatoare,  m-a imbracat  intr-o haina de printesa, mi-a pus inel pe deget si incaltari noi mi-a dat ca  sa pot strabate tot tinutul si sa povestesc tuturor despre mantuirea mea.  Asa am ajuns la voi si va marturisesc ca nu l-as mai lasa niciodata sa plece din inima mea. 

Aceasta s-a intamplat acum 19 ani si inca mai simt fiorii dragostei Divine din aceea dragoste dintai,  inima-mi vibreaza de bucurie si cantari de lauda imi ies pe buze pentru Rascumparatorul meu iubit. Iar versetul:

“Iata Eu stau la usa si bat, daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine!” 

http://youtu.be/GFQCYjy0pOM

mi-a ramas viu in minte si ma rog ca puterea pe care o are sa mai miste inimi, sa le inmoaie ca usa inimii sa se deschida tutturor celor care il vor auzi. 

 Domnul va cheama si pe voi aceea care stati departe de El! Veniti, veniti la EL