Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi, şi amândouă se păstrează. Luca:37-38

N-am inteles pe deplin aceste versete pana intr-o zi cand Duhul Domnului m-a trimis sa fac o slujba, care pentru inceput mi s-a parut foarte usoara. Trebuia sa ma duc sa impart niste fluturasi. La inceput a fost binisor dar dupa cateva refuzuri si cuvinte urate din partea interlocutorilor mei, nu mi s-a mai parut asa de usor. Mi-a venit sa renunt cand fosta invatatoare a fiului meu a inceput sa tipe cat putea, atragand atentia trecatorilor, spunand cuvinte dureroase la adresa credintei mele. Dar o soapta imi spunea: "Nu pe tine te refuza, ci pe Mine! Du-te mai departe." M-am inviorat si rugandu-ma in gand pentru urmatoarea persoana caruia urma sa-i dau invitatia, am mers mai departe. "O, Doamne, dragostea Ta pentru acesti oameni o vreau eu acuma." - a fost o fraza rostita in rugaciunea mea. Atunci s-a intamplat ceva ce m-a coplesit. Am simtit o durere in inima mea, o durere deosebita, nu ca si cea fireasca, ci o durere placuta dar care a crescut pana la lacrimi. Priveam oamenii si ma durea nestiinta lor, ma durea neputinta lor de a se intoarce la Dumnezeu, ma durea frica lor transformata in aroganta cu care se aparau inaintea mea. Am continuat sa impart invitatiile pana la ultima si tot timpul acesta acea durere m-a insotit, acea durere care era dragostea  Domnului pentru cei care mor in pacate fara a avea ocazia sa auda vreo chemare la mantuire.
Acesti oameni pier in pacatele lor pentru ca noi suntem prea egoisi, prea comozi sa le ducem veste buna a Evangheliei. Toata lumea vrea sa misioneze in tari indepartate, dar nimeni nu-si Evanghelizeaza vecinii. De ce? Pentru ca suntem respinsi, pentru ca ei cunosc cat de cat Cuvantul Domnului si-l cantaresc in vietile noastre care sunt "prapad".
Daca fiecare din noi am conduce cate un vecin la mantuire, ce bine ar fi.


"Si nimeni nu pune vin nou in burdufuri vechi..." 
Cum am inteles eu acest verset?
Cand aceea dragoste pentru semeni mei a intrat in inima mea am simtit ca imi plesneste inima si lacrimile au navalit in ochii mei fara a le putea opri si daca nu m-as fi smerit si nu as fi acceptat ca acesti oameni sunt posibili viitori  mostenitori ai cerului, vasul inimii mele s-ar fi fisurat, ar fi plesnit iar eu as fi murit.
Pentruca "vinul nou" sa poata fi pus in burduful inimii mele, ea trebuia sa fie innoita, sa fie fara impuritati, fara pacat.
A fost o experienta deosebita si-I multumesc Domnului.

PS- Doresc sa nu mi se ia ca o lauda ci toata slava, gloria si lauda sa fie a lui Dumnezeu. Amin!