Un om avea patru fii. Acesta a vrut sa dea o lectie copiilor lui pentru a nu judeca lucrurile pripit.
Pe cel mai mare l-a trimis sa studieze un pom in timpul iernii. Pe al doilea in timpul primaveri, pe al treilea vara iar pe mezin toamna. Apoi sa se intoarca fiecare si sa spuna ce au observat.
Primul a venit foarte trist si a spus ca este un copac mort, cu crengi urate si negre de la care nu te poti astepta la nimic bun.
Al doilea fiu a venit si foarte indiferent a descris un pom cu niste muguri maroni care apoi au inflorit, dar pe care nu le-a prea vazut bine pentru ca trebuia sa se intoarca.
A venit si al treilea fiu si plin de entuziasm a descris acelasi pom ca fiind foarte frumos, plin de frunze de un verde deosebit iar florile lui care imprastiau atata mireasma s-au transformat in niste mere mici si placute la privit. O adevarata binecuvantare pentru mediu inconjurator.
Mezinul sosi si.el: - Tata acest pom este o comoara. Toti trecatori intind mana si-i culeg fructele ca apoi sa binecuvinteze pe Dimnezeu pentru roadele lui gustoase care le-a potolit setea si foamea.
- Dar cum este posibil, nu v-am trimis pe toti la acelasi pom? intreba tatal. Cum este posibil sa vorbiti atat de diferit despre acelasi pom?
- Pomul a fost acelasi, spuse mezinul, doar ca perioadele vizitelor noastre a fost diferite.
- Da fiule, asa este. Si omnul se aseamana cu acest pom. Nu se poate sa judeci pe cineva dupa o anumita perioada.
Toti trecem prin felurite perioade in viata dar nu putem cantari fericirea dupa o anumita perioada.
Deci nu putem lasa ca vicisitudinile unei perioade sa umbreasca bucuria viitoare.
Daca renunti la iarna vei pierde promisiunea primaverii, frumusetea verii si bogatia toamnei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu