Poate prea putini ne rugam ca sa ne fie iertat pacatul facut cu gandul pentru ca ne-am obisnuit atat de mult cu el ca nu-i mai dam importanta. Credem ca sunt pacate neinsemnate, dar realizam noi ca este un dublu pacat? De ce? Pai, pacatuim atunci cand gandim rau despre cineva, cind il judecam si cantarim pe aproapele nostru. Atunci cand ne abtinem sa replicam cu voce tare dar in gandul nostru il facem cu ou si cu otet pe interlocutorul nostru. Par nepericuloase aceste ganduri pentruca nu ranesc pe nimeni, dar ne intina cugetul, iar cugetul nostru este o portita catre suflet. Si mai stim ca vulpile mici strica via, nu? Ni se mai par neinsemnate pentru ca noi credem ca nu le aude nimeni, dar pacatul secund si cel mai mare este chiar acesta: noi credem ca nu ne aude nimeni. Si totusi este Cineva care ne aude gandurile si acela-I Dumnezeu. Domnul cunoaşte gândurile omului..... Ps.94:11
Gândurile celor neprihăniţi nu sunt decât dreptate.... Prov.12:5 - Sunt asa gandurile noastre? Daca DA atunci ferice de noi, iar daca NU, atunci iata ce spune Prov. 15:26 Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui.
Trebuie sa ne cerem iertare si pentru gandurile noastre, dar mai bine ar fi sa ne pocaim de ele. Sa le mustram atunci cand Satan vine sa semene un gand rau in cugetul nostru.
Eu am luat hotararea sa-mi cer iertate si de la persoana pe care am suparat-o cu gandul si de la Domnul. Cu siguranta va fugi de la mine.
Eu pedepsesc faptele şi gândurile lor! Isaia 66:18
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu