Cei ce trăiesc pentru ei înşişi au un orizont foarte restrâns. Mântuitorul spune: „Daţi şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra" (Luca 6:38). Egoistul se gândeşte numai la el, creştinul adevărat se gândeşte la alţii. Trebuie să mărturisesc că uneori mi-ar fi plăcut să fiu puţin egoistă, pentru a mă regăsi pe mine însămi, dar am descoperit că prin “a da” ajung mai bogată decât prin “a primi”.
În actul dărniciei se ascunde uitarea de sine; uităm de noi şi de durerile noastre, de noi şi de întristările noastre. Aţi constatat oare, din proprie experienţă, că făcând bine şi dăruindu-vă altora începeţi să deveniţi nişte fiinţe cu adevărat fericite? Cunosc tineri care sunt mereu apăsaţi şi trişti, sub povara multor probleme. La vârsta lor, eu nu ştiam nimic despre toate acestea.
Din ziua când L-am aflat pe Domnul, eu am dorit să lucrez pentru slava Lui, şi m-am pus la dispoziţia bătrânelor fără ajutor, a copiilor, dedicându-mă în acelaşi timp cercetării Scripturilor. Eu nu eram preocupată de problema dragostei şi nu am căutat niciodată un soţ. Scopul meu cel mai de seamă era acela de a sluji lui Dumnezeu, însă El nu mi-a rămas dator; oferindu-mi totul pe deasupra. Ce poate fi egoismul decât dragoste de sine? Or, în slujba lui Dumnezeu se cer oameni cu dragoste pentru alţii. Eu am auzit soţii de pastori zicând: „Nu am altă vocaţie decât menajul. N-am nici un dar cu care să pot lucra pentru Domnul." Pe mine Domnul nu m-a interpelat niciodată, spunându-mi răspicat: „Du-te!", dar această “mântuire aşa de mare” ne obligă. Eu doresc fierbinte s-o împărtăşesc şi altora. Fără îndoială că Dumnezeu mi-a cerut într-o bună zi să intru pe ogorul Lui, însă eu cred că El cheamă pe fiecare copil al Său într-un mod diferit.
Mă revoltă profund să văd femei egoiste care fac din soţii lor oameni buni la toate sau, de ce nu, buni de nimic! :) Există bărbaţi îndrăgostiţi de cordonul şorţului bucătăresei, însă nu trebuie uitat că avem numai o viaţă. Dacă soţii noştri şi-o petrec în faţa aragazului, cu cârpa în mână, sau împingând landoul, nu le va mai rămâne mult timp pentru a sluji lui Dumnezeu. Nu vreau nicidecum să spun că soţii noştri nu au dreptul să gătească ori de câte ori au chef să facă lucrul acesta, sau să alerge după cumpărături dacă aceasta îi pasionează, dar este o mare diferenţă între a te face util şi a deveni servitorul Cucoanei. Dar şi principiul opus rămâne valabil. Multe femei au ajuns, pur şi simplu, roabele soţilor lor. Aceşti “domni” nu mişcă nici degetul mic, ci aşteaptă să fie serviţi de dimineaţă până seara şi caută mereu noduri în papură.:( Egoistul alege totdeauna ce este mai bun, fără a se gândi ce le rămâne celorlalţi.
Dacă ai ajuns la convingerea că şi tu eşti o fiinţă egoistă, să ştii bine că numai Dumnezeu te poate izbăvi. Roagă-L chiar acum să facă cu tine lucrul acesta! Este singura cale pe care tu poţi ajunge să te bucuri de o viaţă creştină adevărată şi îmbelşugată.
Domnul Isus, marele nostru Păstor spune: „Eu am venit ca oile Mele să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug" (Ioan 10:10).
Egoismul antrenează tot felul de dereglări psihice care pot duce până la sinucidere. Starea aceasta este de o deosebită gravitate. Deci, dacă tu ai auzit cântarea izbăvirii, nu sta nepăsător şi răspunde pozitiv chemării Duhului Sfânt!
Sergine Snanoudj
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu