Torturi, anchete, lanţuri şi blesteme,
De vrei s-auzi cum cerurile cântă
În inima ce-ţi sângeră şi geme.
Să ştii să uiţi jignirile nedrepte
Şi condamnarea judecăţii crunte,
De vrei să urci incandescente trepte
Şi aurori să-ţi fluture pe frunte.
Să ştii să rabzi, când te loveşte bruta
Şi, în adânc, te macină mânia,
De vrei să-ţi fie liberă ţinuta
Şi fără de prihană, bucuria.
Să ştii să ierţi, cum iartă doar Iubirea
Ce izvorăşte din Golgota vieţii,
De vrei să cucereşti nemărginirea,
Purificându-ţi lacrima tristeţii.
Să ştii să te ridici de-asupra urii,
De vrei să-nfrângi prăpăstii şi jivine,
Punând de-a pururi stavilă naturii
Şi steaguri de lumină-având în tine.
Să ştii să suferi, suferind să dărui
Comorile lăuntric adunate,
De vrei în curcubee să te nărui
Şi să te scalzi în slăvile curate...
Simion Cubolta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu