Un fragment dintr-un comentariu la Biblia ca mesaj profetic (O noua Biblie cu explicatii la care lucram acum):
I. Taina Bisericii ca Trup. (Efes. 1:9, 3:3, 5-6,9). Este cea mai mare dintre toate tainele. Dumnezeu isi formeaza un trup – din iudei si din Neamuri, din bogati si saraci, invatati si neinvatati, barbati si femei, robi si slobozi.
Epistola catre Efeseni este tratatul despre Biserica ca si trup al lui Hristos. In capitolele 1 la 3 se gaseste invatatura despre trup, iar in cele de la 4 la 6 se gaseste descrisa viata si interactiunea in trupul lui Hristos. Primul verset din epistola prezinta credinciosii „in Hristos”. Noi nu numai ca am ajuns sa credem in Hristos ci suntem asezati de Dumnezeu „in Hristos”. „In El avem viata, miscarea si fiinta” (Fapte. 17:27) (vezi si Corint. 12:12).
Epistola catre Romani este tratatul de „teologie sistematica” al Bisericii. Apostolul Pavel isi da seama foarte repede ca fiecare dintre cele doua ramuri ale Bisericii, Evreii si Neamurile, risca sa cada in cate o greseala caracteristica. Evreii riscau sa-si perpetueze „pricina de lauda” din cauza pozitiei lor privilegiate in planul mesianic, iar Neamurile risca sa ignore orice „intaietate a iudeului”. Ca sa corecteze sau sa contracareze aceste inclinatii naturale, apostolul vorbeste in primele capitole despre „starea de pacat a omenirii” (Rom. 1:2:29), aratand ca „pricina de lauda” a evreilor s-a dus din cauza pacatelor lor, dar „intaietatea lor ramane” (Rom. 3:1-8), din pricina alegerii facute si pe care Dumnezeu nu o regreta (Rom. 11:29). Pacatele evreilor au transformat insa „pricina de lauda” in „pricina de hula”:
„Caci, ^din pricina voastra este hulit Numele lui Dumnezeu intre Neamuri^, dupa cum este scris” (Rom. 2:24).
„Foloasele iudeilor” raman insa mari (Rom. 3:1-2), pentru ca ei nu si-au pierdut, ci doar si-au amanat destinul mesianic (Fapte 3:19-21). Ca sa domoleasca pretentiile si mandria ne-evreilor, dupa ce a explicat harul prin care au primit Neamurile mantuirea (Rom. 9:30-33),„evreul” Pavel vrea sa le descopere cititorilor de la Roma o parte intrinseca a planului profetic. Acesta este continutul capitolelor 9 si 11 ale epistolei. „Intaietatea evreilor” ramane valabila si ea este foarte importanta in perspectiva profetica
„Dumnezeu nu a lepadat pe poporul Sau, pe care l-a cunoscut mai dinainte” (Rom. 11:2).
„Alunecarea lor a fost o bogatie pentru lume si paguba lor a fost o bogatie pentru Neamuri” (Rom. 11:12).
Existenta Bisericii este randuita sa „starneasca gelozia” evreilor (Rom. 11:14).
Cat despre viitorul evreilor, intoarcerea lor la Dumnezeu este la fel de sigura ca si legile naturii (Ier. 33:20-21), chiar daca pentru unii ea este inca de necrezut:
„Fratilor, pentru ca sa nu va socotiti singuri intelepti, nu vreau sa nu stiti taina aceasta: o parte din Israel a cazut intr-o impietrire, care va tine pana va intra numarul deplin al Neamurilor. Wi atunci tot Israelul va fi mantuit, dupa cum este scris: ^Izbavitorul va veni din Sion, si va indeparta toate nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi legamantul pe care-l voi face cu ei, cand le voi sterge pacatele.^
In ce priveste Evanghelia, ei sunt vrajmasi, si aceasta spre binele vostru; dar in ce priveste alegerea, sunt iubiti, din pricina parintilor lor. Caci lui Dumnezeu nu-I pare rau de darurile si de chemarea facuta. Dupa cum voi odinioara n-ati ascultat de Dumnezeu, si dupa cum prin neascultarea lor ati capatat indurare acum, tot asa, ei acum n-au ascultat, pentru ca prin indurarea aratata voua sa capete si ei indurare. Fiindca Dumnezeu a inchis pe toti oamenii in neascultare, ca sa aiba indurare de toti” (Rom. 11:25-32).
Cand se va implini „numarul deplin al Neamurilor”, Dumnezeu va „altoi” iar ramurile firesti in „radacina” lor multimilenara si-l va reaseza pe Israel in prerogativele de popor ales din planul profetic al Imparatiei mesianice.
Imparatia lui Dumnezeu cu poporul Israel este tema principala a cartilor profetice din Vechiul Testament. Majoritatea lor, asemenea simfoniilor lui Bach, se desfasoara in tonalitati sumbre, intunecate, dar se termina intr-o tonalitate vesela, majora, a imparatiei viitoare. Puteti vedea acest tipar in
- Isaia 66:18-24
- Ezechiel 40 – 48
- Daniel 3:44; 12:1-3
- Osea 14:4-9
- Ioel 3:18-21
- Amos 9:11-15
- Obadia 21
- Mica 7:11-20
- Tefania 3:13-20
- Zaharia 12 – 13 – 14
- Maleahi 4:1-3
Cartea profetului Zaharia este numita si Apocalipsa Vechiului testament. Iata cum descrie profetul vremurile imparatiei viitoare a lui Israel:
„In ziua aceea, vor izvori ape vii din Ierusalim, si vor curge jumatate spre marea de rasarit, jumatate spre marea de apus; asa va fi si vara si iarna. Wi Domnul va fi imparat peste tot pamantul. In ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, si Numele Lui va fi singurul Nume. Toata tara va ajunge ca sesul Iordanului, de la Gheba pana la Rimon, la miazazi de Ierusalim; iar Ierusalimul va fi inaltat, si va ramane linistit la locul lui, de la poarta lui Beniamin pana la locul portii dintai, pana la poarta unghiurilor, si de la turnul lui Hananeel pana la teascurile imparatului. Ei vor locui in el, si nu va mai fi nici un blestem in el; Ierusalimul va fi linistit.
…
„Toti cei ce vor mai ramane din toate neamurile venite impotriva Ierusalimului, se vor sui in fiecare an sa se inchine inaintea Imparatului, Domnul ostirilor, si sa praznuiasca sarbatoarea corturilor.
Daca unele din familiile pamantului nu vor voi sa se suie la Ierusalim ca sa se inchine inaintea Imparatului, Domnul ostirilor, nu va cadea ploaie peste ele.
Daca familia Egiptului nu se va sui, daca nu va veni, nu va cadea ploaie nici peste ea; va fi lovita cu aceeasi urgie cu care va lovi Domnul neamurile care nu se vor sui sa praznuiasca sarbatoarea corturilor. Aceasta va fi pedeapsa Egiptului, si pedeapsa tuturor neamurilor care nu se vor sui sa praznuiasca sarbatoarea corturilor.
In ziua aceea, va sta scris pana si pe zurgalaii cailor: …Sfinti Domnului!… Wi oalele din Casa Domnului vor fi ca potirele de jertfa inaintea altarului. Orice oala din Ierusalim si din Iuda va fi inchinata Domnului ostirilor; toti cei ce vor aduce jerfe vor veni si se vor sluji de ele ca sa-si fiarba carnea; si nu vor mai fi Canaaniti in Casa Domnului ostirilor, in ziua aceea” (Zah. 14:8-21).
Avertismentul Domnului Isus pentru vremea sfarsitului nu are sens decat in acest context religios al Israelului:
„Rugati-va ca fuga voastra sa nu fie iarna, nici intr-o zi de Sabat” (Matei 24:20).
Concluzie:
Ce va facut ultima data sa exclamati: „Extraordinar!”, „Formidabil!”, „Minunat!”, „Uimitor!” ?
O astfel de reactie a avut apostolul Pavel la sfarsitul analizei teologice ddespre asemanarile si deosebirile salvarii Israelului si a Bisericii. Ca sa fie superioara, o gandire trebuie sa fie si analitica si integratoare. Unii nu vad padurea din cauza copacului, in timp ce altii nu vad copacul din cauza padurii. Trebuie sa le vedem si pe unl si pe cealalta. Dupa ce face o analiza analitica a aspectelor particulare legate de mantuirea prin credinta cea adevarata, Pavel isi incheie dizertatia cu o cocluzie care integreaza toate aspectele particulare intr-o imagine colectiva:
„O, adancul bogaţiei, inţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! cat de nepatrunse Sunt judecaţile Lui, şi cat de neinţelese Sunt caile Lui! Wi intr-adevar „cine a cunoscut gandul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine I-a dat ceva intai, ca sa aiba de primit inapoi?I Din El, prin El, şi pentru El Sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava in veci! Amin” (Rom. 11:33-36).
Dincolo de amanuntele specifice, apostolul Pavel a descoperit cu uimire ca toti oamenii si toate neamurile sunt, paradoxal, egali si egale inaintea lui Dumnezeu! Vazuti de aproape, din vecinatatea imediata, evreii si Nemaurile suntem foarte deosebiti unii de ceilalti. De la inaltimea cerului insa, suntem la fel din multe puncte de vedere.
Suntem egali in pacatosenie: „Dupacum voi odinioara n-aţi ascultat de Dumnezeu, şi dupacum prin neascultarea lor aţi capatat indurare acum, tot aşa, ei acum n-au ascultat, pentruca, prin indurarea aratata voua, sa capete şi ei indurare“ (Rom. 11:30-31).
Inaintea sfinterniei divine, cel mai pacatos om si cel mai putin pacatos sunt egali in vinovatie.
Suntem egali in indurarea Lui: „Fiindca Dumnezeu a inchis pe toţi oamenii in neascultare, ca sa aiba indurare de toţi” (Rom. 11: 32).
Suntem egali in nestiinta: „Şi intr-adevar „cine a cunoscut gandul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? (Rom. 11: 34).
Suntem egali in neputinta: „Cine I-a dat ceva intai, ca sa aiba de primit inapoi?” (Rom. 11: 35).
Suntem egali in oportunitatile oferite si in lauda pe care o datoram: „Din El, prin El, şi pentru El Sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava in veci! Amin” (Rom. 11: 36).
"Era odata un tibetan care plecase de unul singur spre o manastire ridicata în varf de munte. Pe drum l-a prins o ploaie cu fulgere ...
Un fragment dintr-un comentariu la Biblia ca mesaj profetic (O noua Biblie cu explicatii la care lucram acum):
I. Taina Bisericii ca Trup. (Efes. 1:9, 3:3, 5-6,9). Este cea mai mare dintre toate tainele. Dumnezeu isi formeaza un trup – din iudei si din Neamuri, din bogati si saraci, invatati si neinvatati, barbati si femei, robi si slobozi.
Epistola catre Efeseni este tratatul despre Biserica ca si trup al lui Hristos. In capitolele 1 la 3 se gaseste invatatura despre trup, iar in cele de la 4 la 6 se gaseste descrisa viata si interactiunea in trupul lui Hristos. Primul verset din epistola prezinta credinciosii „in Hristos”. Noi nu numai ca am ajuns sa credem in Hristos ci suntem asezati de Dumnezeu „in Hristos”. „In El avem viata, miscarea si fiinta” (Fapte. 17:27) (vezi si Corint. 12:12).
Epistola catre Romani este tratatul de „teologie sistematica” al Bisericii. Apostolul Pavel isi da seama foarte repede ca fiecare dintre cele doua ramuri ale Bisericii, Evreii si Neamurile, risca sa cada in cate o greseala caracteristica. Evreii riscau sa-si perpetueze „pricina de lauda” din cauza pozitiei lor privilegiate in planul mesianic, iar Neamurile risca sa ignore orice „intaietate a iudeului”. Ca sa corecteze sau sa contracareze aceste inclinatii naturale, apostolul vorbeste in primele capitole despre „starea de pacat a omenirii” (Rom. 1:2:29), aratand ca „pricina de lauda” a evreilor s-a dus din cauza pacatelor lor, dar „intaietatea lor ramane” (Rom. 3:1-8), din pricina alegerii facute si pe care Dumnezeu nu o regreta (Rom. 11:29). Pacatele evreilor au transformat insa „pricina de lauda” in „pricina de hula”:
„Caci, ^din pricina voastra este hulit Numele lui Dumnezeu intre Neamuri^, dupa cum este scris” (Rom. 2:24).
„Foloasele iudeilor” raman insa mari (Rom. 3:1-2), pentru ca ei nu si-au pierdut, ci doar si-au amanat destinul mesianic (Fapte 3:19-21). Ca sa domoleasca pretentiile si mandria ne-evreilor, dupa ce a explicat harul prin care au primit Neamurile mantuirea (Rom. 9:30-33),„evreul” Pavel vrea sa le descopere cititorilor de la Roma o parte intrinseca a planului profetic. Acesta este continutul capitolelor 9 si 11 ale epistolei. „Intaietatea evreilor” ramane valabila si ea este foarte importanta in perspectiva profetica
„Dumnezeu nu a lepadat pe poporul Sau, pe care l-a cunoscut mai dinainte” (Rom. 11:2).
„Alunecarea lor a fost o bogatie pentru lume si paguba lor a fost o bogatie pentru Neamuri” (Rom. 11:12).
Existenta Bisericii este randuita sa „starneasca gelozia” evreilor (Rom. 11:14).
Cat despre viitorul evreilor, intoarcerea lor la Dumnezeu este la fel de sigura ca si legile naturii (Ier. 33:20-21), chiar daca pentru unii ea este inca de necrezut:
„Fratilor, pentru ca sa nu va socotiti singuri intelepti, nu vreau sa nu stiti taina aceasta: o parte din Israel a cazut intr-o impietrire, care va tine pana va intra numarul deplin al Neamurilor. Wi atunci tot Israelul va fi mantuit, dupa cum este scris: ^Izbavitorul va veni din Sion, si va indeparta toate nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi legamantul pe care-l voi face cu ei, cand le voi sterge pacatele.^
In ce priveste Evanghelia, ei sunt vrajmasi, si aceasta spre binele vostru; dar in ce priveste alegerea, sunt iubiti, din pricina parintilor lor. Caci lui Dumnezeu nu-I pare rau de darurile si de chemarea facuta. Dupa cum voi odinioara n-ati ascultat de Dumnezeu, si dupa cum prin neascultarea lor ati capatat indurare acum, tot asa, ei acum n-au ascultat, pentru ca prin indurarea aratata voua sa capete si ei indurare. Fiindca Dumnezeu a inchis pe toti oamenii in neascultare, ca sa aiba indurare de toti” (Rom. 11:25-32).
Cand se va implini „numarul deplin al Neamurilor”, Dumnezeu va „altoi” iar ramurile firesti in „radacina” lor multimilenara si-l va reaseza pe Israel in prerogativele de popor ales din planul profetic al Imparatiei mesianice.
Imparatia lui Dumnezeu cu poporul Israel este tema principala a cartilor profetice din Vechiul Testament. Majoritatea lor, asemenea simfoniilor lui Bach, se desfasoara in tonalitati sumbre, intunecate, dar se termina intr-o tonalitate vesela, majora, a imparatiei viitoare. Puteti vedea acest tipar in
- Isaia 66:18-24
- Ezechiel 40 – 48
- Daniel 3:44; 12:1-3
- Osea 14:4-9
- Ioel 3:18-21
- Amos 9:11-15
- Obadia 21
- Mica 7:11-20
- Tefania 3:13-20
- Zaharia 12 – 13 – 14
- Maleahi 4:1-3
Cartea profetului Zaharia este numita si Apocalipsa Vechiului testament. Iata cum descrie profetul vremurile imparatiei viitoare a lui Israel:
„In ziua aceea, vor izvori ape vii din Ierusalim, si vor curge jumatate spre marea de rasarit, jumatate spre marea de apus; asa va fi si vara si iarna. Wi Domnul va fi imparat peste tot pamantul. In ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, si Numele Lui va fi singurul Nume. Toata tara va ajunge ca sesul Iordanului, de la Gheba pana la Rimon, la miazazi de Ierusalim; iar Ierusalimul va fi inaltat, si va ramane linistit la locul lui, de la poarta lui Beniamin pana la locul portii dintai, pana la poarta unghiurilor, si de la turnul lui Hananeel pana la teascurile imparatului. Ei vor locui in el, si nu va mai fi nici un blestem in el; Ierusalimul va fi linistit.
…
„Toti cei ce vor mai ramane din toate neamurile venite impotriva Ierusalimului, se vor sui in fiecare an sa se inchine inaintea Imparatului, Domnul ostirilor, si sa praznuiasca sarbatoarea corturilor.
Daca unele din familiile pamantului nu vor voi sa se suie la Ierusalim ca sa se inchine inaintea Imparatului, Domnul ostirilor, nu va cadea ploaie peste ele.
Daca familia Egiptului nu se va sui, daca nu va veni, nu va cadea ploaie nici peste ea; va fi lovita cu aceeasi urgie cu care va lovi Domnul neamurile care nu se vor sui sa praznuiasca sarbatoarea corturilor. Aceasta va fi pedeapsa Egiptului, si pedeapsa tuturor neamurilor care nu se vor sui sa praznuiasca sarbatoarea corturilor.
In ziua aceea, va sta scris pana si pe zurgalaii cailor: …Sfinti Domnului!… Wi oalele din Casa Domnului vor fi ca potirele de jertfa inaintea altarului. Orice oala din Ierusalim si din Iuda va fi inchinata Domnului ostirilor; toti cei ce vor aduce jerfe vor veni si se vor sluji de ele ca sa-si fiarba carnea; si nu vor mai fi Canaaniti in Casa Domnului ostirilor, in ziua aceea” (Zah. 14:8-21).
Avertismentul Domnului Isus pentru vremea sfarsitului nu are sens decat in acest context religios al Israelului:
„Rugati-va ca fuga voastra sa nu fie iarna, nici intr-o zi de Sabat” (Matei 24:20).
Concluzie:
Ce va facut ultima data sa exclamati: „Extraordinar!”, „Formidabil!”, „Minunat!”, „Uimitor!” ?
O astfel de reactie a avut apostolul Pavel la sfarsitul analizei teologice ddespre asemanarile si deosebirile salvarii Israelului si a Bisericii. Ca sa fie superioara, o gandire trebuie sa fie si analitica si integratoare. Unii nu vad padurea din cauza copacului, in timp ce altii nu vad copacul din cauza padurii. Trebuie sa le vedem si pe unl si pe cealalta. Dupa ce face o analiza analitica a aspectelor particulare legate de mantuirea prin credinta cea adevarata, Pavel isi incheie dizertatia cu o cocluzie care integreaza toate aspectele particulare intr-o imagine colectiva:
„O, adancul bogaţiei, inţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! cat de nepatrunse Sunt judecaţile Lui, şi cat de neinţelese Sunt caile Lui! Wi intr-adevar „cine a cunoscut gandul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine I-a dat ceva intai, ca sa aiba de primit inapoi?I Din El, prin El, şi pentru El Sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava in veci! Amin” (Rom. 11:33-36).
Dincolo de amanuntele specifice, apostolul Pavel a descoperit cu uimire ca toti oamenii si toate neamurile sunt, paradoxal, egali si egale inaintea lui Dumnezeu! Vazuti de aproape, din vecinatatea imediata, evreii si Nemaurile suntem foarte deosebiti unii de ceilalti. De la inaltimea cerului insa, suntem la fel din multe puncte de vedere.
Suntem egali in pacatosenie: „Dupacum voi odinioara n-aţi ascultat de Dumnezeu, şi dupacum prin neascultarea lor aţi capatat indurare acum, tot aşa, ei acum n-au ascultat, pentruca, prin indurarea aratata voua, sa capete şi ei indurare“ (Rom. 11:30-31).
Inaintea sfinterniei divine, cel mai pacatos om si cel mai putin pacatos sunt egali in vinovatie.
Suntem egali in indurarea Lui: „Fiindca Dumnezeu a inchis pe toţi oamenii in neascultare, ca sa aiba indurare de toţi” (Rom. 11: 32).
Suntem egali in nestiinta: „Şi intr-adevar „cine a cunoscut gandul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? (Rom. 11: 34).
Suntem egali in neputinta: „Cine I-a dat ceva intai, ca sa aiba de primit inapoi?” (Rom. 11: 35).
Suntem egali in oportunitatile oferite si in lauda pe care o datoram: „Din El, prin El, şi pentru El Sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava in veci! Amin” (Rom. 11: 36).