Doctrina iadului a intrat recent într-un atac vicios, atât din partea
seculariştilor cat chiar si din partea evanghelicilor. În multe feluri,
asaltul a fost unul sub acoperire. Ca un flux lent atentează, un
complex întreg de schimbări legate de inter-cultural, teologic,
filosofic şi au conspirat pentru a submina înţelegerea tradiţională a
iadului. Ieri, am considerat prima şi, probabil, cea mai important
dintre aceste modificări-o vedere radical modificată a lui Dumnezeu.
Dar alte aspecte au jucat un rol ca fiind a doua problemă, cea care a
contribuit la negarea modernă a iadului si este o viziune a schimbari de
justiţie. Justiţia retributiv a fost semnul distinctiv al legii umane
din vremuri premoderne. Acest concept presupune că pedeapsa este o
componentă naturală şi necesară a justiţiei. Cu toate acestea, justiţia
retributiv a fost în conformitate cu un asalt de mai mulţi ani în
culturile occidentale, iar acest lucru a condus la modificările în
doctrina despre iad.
Filosofii utilitare, cum ar fi a lui John Stuart Mill şi Jeremy Bentham,ei au
susţinut că pedeapsa este o formă inacceptabilă de justiţie. In respingerea
normei clare şi morală absolută, ei au susţinut că justiţia cere
refacerea, mai degrabă decât răzbunare. Infractorii nu au mai fost
văzuti ca niste persoane rele care-şi merit pedeapsa, ci au fost văzuti ca persoane care au
nevoie de corecţie. Scopul urmareste ca cei mai extraordinari
păcătoşi sa fie restaurati şi reabilitati. Trecerea de la închisoare la
penitenciar trebuia sa fie o trecere de la un loc de pedeapsă la un loc
de pocăinţă, dar se pare că nimeni nu le-a spus asta si prizonierilor ..
CS Lewis a respins această idee ca un asalt asupra conceptul de
justiţie. "Cerem, nu de un remediu dacă este doar, ci dacă aceasta
reuşeşte. Astfel, atunci când vom înceta să ia în considerare ceea ce
merită penale şi ia în considerare numai ceea ce-l va vindeca sau ai
descuraja pe ceilalţi, ne-am tacit îl scoase din sfera justiţiei cu
totul, în loc de o persoană, un subiect de drepturi, avem acum un simplu
obiect, un pacient, "caz" o. "
Reforme Penale a urmat, execuţiile publice a încetat, iar publicul a
acceptat modificările în numele umanitarismului. Olandez Pieter
criminalist Spierenburg subliniat la "identificarea creştere
inter-umane" ca subteran de aceasta schimbare. Persoanele fizice au
început să simpatizeze cu penal, de multe ori gândirea de ei înşişi în
locul lui penale. Impactul acestei schimbari in cultura se poate observa
într-o scrisoare de la un secolul al nouăsprezecelea anglican la
altul:
Neîncrederea în existenţa justiţiei răsplată. . . este acum atât de larg
răspândit prin aproape toate clasele de oameni, în special în ceea ce
priveşte problemele sociale şi politice. . . [Că] provoacă chiar şi
oamenii, a cărui teologie învaţă-le să privească pe Dumnezeu ca un
autocrat răzbunător, fără de lege, pentru a stigmatiza la fel de crude
şi păgâne convingerea că legea penală este obligat să contemple în
pedepse în alte scopuri pe lângă îmbunătăţirea infractorului el însuşi
şi descurajarea altora. "
Concept utilitarist de justiţie şi de disuasiune a dat, de asemenea
modalitate de a justiţie, prin avizul popular şi personalizate
culturale. Constituţia SUA nu permite "pedepse crude şi neobişnuite",
iar instanţele au oferit în evoluţie şi hotărârile contradictorii asupra
a ceea ce fel de pedeapsa este astfel excluse. La momente diferite,
pedeapsa cu moartea a fost constituţional permise şi interzise, şi
într-un recent SUA deciziei Curtii Supreme, justiţia scris opinia
majoritară citate de fapt, datele din sondaje de opinie.
Transformari ale practicii judiciare şi cultură au redefinit justiţie
pentru multe persoane moderne. Retribution este afară, şi de reabilitare
se pune în locul său. Unii teologi au încorporate pur şi simplu,
această nouă teorie a justiţiei în doctrinele lor de iad. Pentru
romano-catolici, doctrina de funcţii purgatoriu ca penitenciar. Pentru
unii evanghelici, o perioadă de timp în iad - dar nu o eternitate în iad
- este remediul.
Unii teologi au pus la îndoială integritatea morală de pedeapsa veşnică,
susţinând că o pedeapsă infinită este o sancţiune nedrept pentru
păcatele finite. Sau, pentru a pune argumentul într-o formă uşor
diferită, chinul veşnic este nici o pedeapsă potrivită pentru păcatele
temporal. Doctrina tradiţională a iadului susţine că o sancţiune infinit
este doar pedeapsa pentru păcat împotriva sfinţenia infinită a lui
Dumnezeu. Acest lucru explică de ce toţi păcătoşii sunt la fel de
merituoşi de iad, ci pentru mântuirea prin credinţa în Hristos.
Un al treilea schimb, în ceea ce priveste cultura mai mare apariţia
viziunea psihologic. Comportamentul uman a fost redefinit de impactul de
psihologii umaniste care refuza sau de a reduce responsabilitatea
personală pentru greşelile. diverse teorii loc vina pe influenţele
externe, factorii biologici, determinismul comportamental, predispoziţii
genetice, şi influenţa de subconştient - şi aceste teorii varianta
abia zgâria suprafaţa.
Sine autonom devine marele proiect personal pentru persoanele fizice, şi
crimele lor diferite şi delictele sunt scuzat ca experienţe de
creştere sau "problemele personale." Ruşinea şi vinovăţia sunt
interzise de la discuţii publice şi a respins ca represive. Într-o
astfel de cultură, finalitatea de condamnare a lui Dumnezeu de păcătoşi
nepocăiţi spre iad e doar de neconceput.
O a patra schimbare conceptul de mântuire. Marea majoritate a bărbaţilor
şi femeilor a lungul secolelor a civilizaţiei occidentale au trezit în
dimineaţa şi a plecat să dormi la noapte cu frica de iad niciodată
departe de constiinta - până acum. Păcatul a fost redefinit ca o lipsă
de respect de sine, mai degrabă decât ca o insultă la slava lui
Dumnezeu. Mântuirea a fost reconceived ca eliberare de asuprire, interne
sau externe. Evanghelia devine un mijloc de eliberare de la robie la
obiceiurile proaste, mai degrabă decât de salvare dintr-o propoziţie de
veşnicie în iad.
Teodicee problema apare imediat atunci când evanghelici limita
mântuirea celor care vin la credinţă conştientă în Hristos în timpul
vieţii lor pământeşti şi de a defini mântuirea ca ceva asemanator cu
justificarea prin credinţă. Pentru a mintea modernă, acest lucru pare
absolut nedrept şi scandalos discriminatorii. Unii evanghelici au
modificat astfel doctrina mântuirii în consecinţă. Acest lucru înseamnă
că iadul este fie evacuat sau minimizate. Sau, ca unul spirit catolic
glumea, iadul a fost cu aer condiţionat.
Aceste schimbări în cultura, dar sunt parte a imaginii. Cauza cea mai de
bază ale controverse peste doctrina iadului este provocarea de
teodicee. Doctrina tradiţională este doar prea în pas cu mintea
contemporan - prea dure şi veşnic fixe. În aproape fiecare aspect,
mintea modernă este ofensat de conceptul biblic de iad conservate în
doctrina tradiţională. Pentru unii care se numesc evanghelici, acest
lucru este pur şi simplu prea mult să le suporte.
Noi ar trebui să reţineţi că un compromis privind doctrina de iad nu se
limitează la cei care resping formula tradiţională. Realitatea este că
puţine referiri la iad sunt susceptibile de a fi auzit chiar şi în
bisericile conservatoare care nu s-ar nega doctrina. Încă o dată, mediul
cultural este o influenţă majoră.
În studiul său "căutător sensibile" biserici, cercetător Kimon Howland
Sargeant observă că "de azi favorizează cultural pluralismul un
sub-accent pe" vinde greu "din Iad contribuind în acelaşi timp la o
supraaccentuarea pe" vinde soft "de satisfacţie personală, prin Isus
Hristos . "Problema este, deci, mai complex şi omniprezentă decât
respingerea teologic din iad-aceasta include, de asemenea, evitarea de
cauză în faţa unor presiuni culturale.
Revizuire sau respingere a doctrinei tradiţionale de iad vine la un cost
mare. Întregul sistem de teologie este modificat de efect, chiar dacă
unii revizionişti refuză să ia revizuirile lor la concluziile lor
logice. În esenţă, conceptele noastre lui Dumnezeu şi Evanghelia sunt în
joc. Ce poate fi mai important?
Tentaţia de a revizui doctrina de iad - pentru a elimina intepatura şi
scandalul de pedeapsă conştientă veşnică - este de înţeles. Dar este,
de asemenea, un test major de convingere evanghelice. Acesta nu este un
fleac teologică. Ca un observator a cerut, "Ar putea fi faptul că
singurul rezultat al încercărilor, oricât de bine-înţeles, pentru
aer-condiţie Hell, este de a asigura faptul că mai multe persoane şi mai
mult vânt de până acolo?"
Iad cere atenţia noastră în prezent, se confruntă cu evanghelicii un
test critic de integritate teologice şi biblice. Iadul poate fi refuzat,
dar nu vor disparea. Sunt mereu bucuros să aud de la cititori.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
AlbertMohler.
