Un gand...

Ati simtit vreo data ca sufletul va este prins ca intr-o minghina si cineva il tot strange cate un pic, cate un pic, simtind ca ti se taie respiratia, ca te sufoci?? Ca in zadar strigi la Cer ca nu te aude nimeni ca cerul e de plumb? Ca toate poverile lumii apasa  pe inima ta plapanda gata gata sa o zdrobeasca? Ca nimic si nimeni nu este de partea ta si ca pustiul te inconjoara tot mai indeaproape si seceta-i insuportabila? of, of! Ce greu este, nu-i asa? Dar slavit sa fie Cel ce cunoaste toate lucrurile si care este sus in ceruri dar se coboara la cel cu inima zdrobita; Cel care este omniprezent, care nu sta nepasator si intervine sa ridice starile si poverile noastre. Slava Lui! Doamne ada pacea Ta!!