Cine va primeste pe voi, Ma primeste pe Mine si cine Ma primeste pe Mine primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine ... Matei 10-40.

Mihai Ciritel

Se spune ca un print a mers la lupta ca ostean necunoscut. Cei din jur isi bateau joc de el pentru credinciosia si caracterul sau foarte nobil. Dar printul s-a imprietenit cu un tinar linistit care din aceea clipa a fost si el dispretuit de ceilalti. Cei doi insa au ramas prieteni nedespartiti, exact ca David cu Ionatan. Intr-o zi printul a fost ranit grav si pentruca simtea deznodamintul ca are sa moara, a scris pe o bucata de hirtie: "Tata te rog primeste-l pe acest prieten ca pe mine". La scurt timp dupa aceea printul a murit. Imparatul astepta intoarcerea fiului sau din lupta.

 Dar aici vreau sa fac o paranteza. Cind DOMNUL ISUS a venit din lupta pe care a dus-o aici pe pamint si prin moarte a biruit boldul si puterea morti, ce credeti ca s-a intimplat? I S-au deschis portile RAIULUI imediat? Nu! Auziti ce spune cuvintul: Porti, ridicati-va capetele; ridicati-va porti vesnice ca sa intre IMPARATUL slavei!
Cine este acest IMPARAT al slavei? DOMNUL cel tare si puternic, DOMNUL cel viteaz in lupte.... Porti ridicati-va capetele; ridicati-le porti vesnice,ca sa intre IMPARATUL slavei!Cine este acest IMPARAT al slavei?...DOMNUL ostirilor:EL este MPARATUL slavei.

Intr-o zi osteanul care primise hirtia de la print s-a infatisat la palat si a cerut sa fie lasat sa intre inlauntru la IMPARAT. Pazitorii palatului a vrut sa-l alunge, dar cind au aflat ca vine in numele ptintului, l-au lasat sa intre .IMPARATUL L-a privit nedumerit si lua hirtia scrisa de print. Adinc miscat a citit ultimile cuvinte ale fiului sau cazut in lupta:"TATA,TE rog primeste-l pe acest prieten ca si pe mine". Imparatul a sovait putin, apoi l-a imbratisat pe ostean si plingind i-a spus:"FIUL MEU DRAG!!! Ce bine, ca esti iarasi acasa! 

Noi am apartinut lui Dumnezeu dar asa cum am mai spus, prin pacat ne-am despartit de EL .De aceea DUMNEZEU a trimis pe FIUL in lume sa rascumpere din nou intreaga rasa umana de sub puterea pacatului si de sub puterea mortii. Si dupa ce pe GOLGOTA a biruit toate puterile intunericului, a adus la lumina "VIATA si NEPUTREZIREA "prin Evanghelie. De aceea Scriptura IL denumeste "PRINTUL VIETII sau DOMNUL VIETII". Si oricine vine in NUMELE LUI la TATAL este primit si nu oricum, ca fiu, caci in Evanghelia lui Ioan la capitolul 1-12 spune:"Dar tuturor celor ce L-au primit,(pe EL,pe ISUS)adica celor ce cred in NUMELE LUI,(TATAL,DUMNEZEU)LE-a dat dreptul sa se faca copii a lui DUMNEZEU. Strainul a fost acceptat numaidecit ca print si a primit toate drepturile de fiu ca si cum acesta s-ar fi intors acasa. Imparatul si-a aratat dragostea fata de acest strain care a venit in numele fiului sau.
De aceea voi, care altadata erati Neamuri din nastere (adica straini) ,numiti netaiati imprejur, de catre aceia care se cheama taiati imprejur in trup de mina omului, aduceti-va aminte ca in vremea aceea erati fara Cristos, fara drept de cetatenie in Israel, straini de legamintele fagaduintei, fara nadejde si fara Dumnezeu in lume. Dar acum in CHRISTOS ISUS (FIUL) voi care odinioara erati departati ati fost apropiati prin singele lui Cristos. Slavit sa fie EL!!!! Caci EL este pacea noastra, care din doi a facut unul: Cum vine treaba asta?Putem spune ca din doi noi si Evreii ne-a facut una dar taina parca este un pic mai mare ca din doi a facut unul, adica unindu-ne in legamint cu Fiul am devenit una cu EL si acum viata noastra este ascunsa cu ISUS in DUMNEZEU dupa cum spune Scriptura. Deci sintem fii. ..... si a surpat zidul de la mijloc, care-i despartea, adica pacatul si in trupul LUI a inlaturat vrajmasia dintre e, LEGEA PORUNCILOR in orinduirile EI (valabil si pentru fratii adventisti) ca sa faca pe cei doi sa fie in EL (ISUS) insusi un singur om nou, facind astfel pace sii a impacat pe cei doi (adica pe noi si pe Evrei) cu DUMNEZEU intr-un singur trup "BISERICA" , prin cruce. Prin care a nimicit vrajmasia. El a venit astfel sa aduca vestea buna a pacii voua celor ce erati departe, noua neamurile, si pace celor ce erau aproape (Evreilor). Caci prin El si unii si altii avem intrare la TATAL intr-un DUH....EFESENI 2-11:18.
Din aceste putine cuvinte este lesne de inteles ca cine-L primeste pe ISUS(FIUL)IL primeste pe DUMNEZEU TATAL .Dar lucrul cel mai important este ca DUMNEZEU in NUMELE lui ISUS nu numai ca te primeste dar iti da si acest mare privilegiu sa te numesti"FIU". Vrei tu asta? Primeste-L chiar acum.

Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Ieremia29:11

Ce mult gresim atunci cand in mijlocul necazului, ne pierdem pacea si ne zbatem in neputinta facand loc ingrijorarilor care ne aduc mai multa apasare si frustrare. Truditi de toate acestea, in loc sa privim la mana tare a lui Dumnezeu, ne adancim tot mai mult in nemultumire, ne plangem de mila si-L luam la bani marunti pe Dumnezeu. "De ce eu, Doamne?"
Vedeti dumneavoastra, pamantul necazului, al suferintei, al incercarilor este mai un teren mai "sensibil"; il putem asemana cu nisipurile miscatoare care apar, vrem nu vrem, pe drumul nostru si in care odata ce am intrat nu avem voie sa ne fâțâim, trebuie sa stam nemiscati ca sa nu ne afundam mai tare. Daca intram in panica cand simtim pamantul moale sub picioare si ne uitam doar la "problema" care a dat peste noi, ne va apuca ingrijorarea, iar ingrijorarea ne va orbii, ne va aduce mai multa agitatie si ne va trage tot mai jos, mai jos. Daca vrem sa scapam cu bine trebuie sa stam calmi si sa privim la Bratul care ne vine in ajutor, la Mana tare care se intinde spre noi, la Dumnezeu. Dumnezeu ne va ajuta daca Il vom lasa, daca ne vom increde pe deplin in El. Vom trece prin incercare ca rata prin apa. :) Da, asa este, va spun din experienta. Inainte de a primi vestea ca am cancer, banuielile ma copleseau si nu voiam sa merg la doctor de frica ca nu cumva sa-mi spuna ca asta am, cancer. Plangeam de mama focului si speram din toata inima sa nu fie asa cum eu simtem. Cei din jurul meu ma ocarau si ma certau zicand ca sunt paranoica si nebunia mea ii obosea. Am intrat in panica iar nesiguranta si asteptarea unui raspuns din partea oamenilor ma ducea la disperare, la deznadejde. Ceva din mine imi spunea ca va fi cancer, dar firea voia sa traiasca, imi era frica de moarte. Nu puteam sa ma rog, atat spuneam: "faca-se voia Ta!". Dupa o luna de asteptare a venit si diagnosticul: cancer. Atunci am stiut ca viata mea este in mana lui Dumnezeu si am inceput sa-mi pun intrebari de felul: "Sunt pregatita sa ma intalnesc cu Creatorul meu?" si ma rugam sa ma ajute sa-mi pun viata in oranduiala. In acele clipe cand ochii imi erau indreptati spre Isus am simtit o pace ce nu o pot descrie, am simtit o liniste iar frica de moarte a disparut. Ei acum cei apropiati mie erau plangaciosii si disperatii. :) Toti ma intrebau cum pot sa fiu asa de pasiva?! Atunci inca nu stiam sigur ce ma umple asa de pace si bucurie, azi pot spune cu toata taria ca Dumnezeu era. Am continuat sa ma incred in El si astazi sunt in viata, poate ca daca continuam sa-mi plang de mila eram deja de mult in tarana .... sau poate nu, poate era nevoie sa mai trec odata si inca odata prin aceasta experienta pana invatam ca trebuie sa ma incred pe deplin in El.
Deci orice necaz sau suferinta va veni peste noi sa nu lasam disperarea si ingrijorarea sa ne domine ci "Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu."Evrei 12:2


Credinta nu inseamna a trai fara probleme, ci a trai cu Dumnezeu prin probleme.