joi, 9 ianuarie 2014

Stiu ca mergeti pe principiul: "...trandafirii striviți sunt cei care miros cel mai tare!" dar va rog nu ma striviti atat de des.

Vreau sa va spun acea poveste pe care o auzisem, despre predicatorul care predica ținând un trandafir în mână spunând că lucrurile pure sunt precum petale acelui trandafir.

Apoi acesta a coborât de la amvon, și a înmânat trandafirul doamnei din primul rând, rugând-o să-i contemple aroma și frumusețea luxuriantă, iar apoi să-l dea mai departe.

În timp ce predicatorul vorbea despre promisiuni și inimi, despre curăție și puritate, trandafirul a trecut din mână în mână, aroma fiindu-i inhalată, iar frumusețea admirată.

Dar când predicatorul a ajuns punctul culminant al mesajului său, a smuls trandafirul de la cei din sală – l-a strivit, iar apoi cu trandafirul zdrențuit și îndoit în mână, a întrebat: “Acum, spuneți-mi – care din voi ar mai dori vreodată un trandafir ca aceasta?”

Și un tânăr stând acolo, simțea cum crește în el o pasiune ca o lavă fierbinte, s-a ridicat dintr-o dată, ca un tunet, și trei cuvinte au făcut stâlpii pământului să se cutremure:

“Isus vrea trandafirul.”

Iar tu te-ai întors înspre mine, iar cuvintele tale au fost ca o ploaie răcoritoare, ”Nu contează cine sunt – până la urmă toți suntem niște trandafiri striviți.”

Nu e nici unul dintre noi care să nu aibă inima zdrobită și nu e unul care să nu fi fost rănit vreodată, dar Isus îi vrea pe cei zdrobiți, iar EL îți șoptește:

Trebuie să te lași a fi iubit.

Trebuie să fii sincer și vulnerabil, să fii curajos să-i lași pe cei care te iubesc cu adevărat, să te aibă cu adevărat. Nimeni nu-și permite să-și piardă timpul căutând mirajul iubirii, neglijând miracolul dragostei. Într-adevăr poți să-ți irosești timpul încercând să cauți acea dragoste de la Hollywood sau poți alege să te trezești la realitatea unei iubiri sfinte, iar acum e momentul ca pur și simplu să lași totul în urmă și să te lași iubit.

De ce mi-a luat atâta timp să-mi dau seama de asta? Ai nevoie doar de cineva care sa te iubească. Ai nevoie de cineva care sa te demaște și să ajungă în locurile ascunse ale inimii, în acele locuri frânte și zdrobite care dor, și să spună da și să iubească. Trebuie să știi că dragostea nu e un sfârșit în gen Pollyanna ci un început în formă de cruce, care nu are sfârșit, iar acest Unul care trăiește dăruind o astfel de dragoste – este Cel care scrie cu cerneala Sa poveștile noastre, acela care a fost pironit pe cruce – e Cel care ne ține viețile în mâna Sa, Acela care a purtat crucea grea – e Cel care susține întreaga lume.


Tot ce trebuie să știi e că trandafirii striviți sunt cei care miros cel mai tare a har.

Acesta este modul în care tu ai trăit, ai iubit și te-ai sacrificat pentru mine, toate acestea și multe altele, curățând gunoiul de pe drum.

Tu, a cărui viață  nu e ceva simplu, nu e o unitate de măsură a unui timp descătușat, ci adevărul că ”pentru totdeauna” înseamnă acasă pentru cel zdrobit – un loc la care se poate întoarce mereu.

Isus vrea trandafirul și acesta e miracolul dragostei în baza căruia poți spune:

Am fost ales.

Și dincolo de flori, și de timp, tu ai trăit așa pentru mine, și asta e ceea ce rămâne pentru totdeauna …

Paradoxul zilelor noastre

Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca, avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici;

Autostrazi mai largi, dar minti mai inguste;

Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult dar ne bucuram tot mai putin;

Avem case mai mari, dar familii mai mici,

Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;

Avem mai multe functii, dar mai putina minte,

mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;

mai multi experti si totusi mai multe probleme,

mai multa medicina, dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,

Cheltuim prea nesabuit,

Radem prea putin,

Conducem prea repede,

Ne enervam prea tare,

Ne culcam prea tarziu, ne sculam prea obositi;

Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.

Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des.

Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata, am adaugat ani vietii si nu viata anilor;

Am ajuns pana pe luna si inapoi, dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada, sa facem cunostinta cu un vecin.

Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.

Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.

Am curatat aerul, dar am poluat solul.

Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.

Scriem mai mult, dar invatam mai putin.

Planuim mai multe, dar realizam mai putine.

Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce in ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete;

oamenilor mari si caracterelor meschine;

profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile in care avem doua venituri, dar mai multe divorturi,

Case mai frumoase, dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie, la liniste, la moarte.

Sunt niste vremuri in care sunt prea multe in vitrine, dar nimic in interior.

Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate.

Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.

Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine, pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.

Aminteste-ti sa spui "Te iubesc" prietenului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima.

O sarutare si o imbartisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti acel moment pentru ca, intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.

Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati.

Pablo Neruda

 👀Eram copil si imi amintesc cu groaza o intamplare care m-a marcat serios. Locuiam pe o strada care era perpendiculara cu calea ferata , s...