DUHUL SFANT - MANGAIETORUL
Dupa cum am descoperit ca Duhul Sfant este Cel acre convinge pe pacatos de pacatul sau, trebuie acum sa-L descoperim intr-o lumina noua ca Mangaietor a celor ce se pocaiesc. Din clipa in acre Duhul a reusit sa ne zdrobeasca i pocainta, lucrarea lui ia o alta intorsatura cu totul diferita; acum ea este indreptata in intregine sa mangaie pe cel ce are mustrari de constiinta si sa-l incurajeze spunandu-i ca in Cristos avem totul din belsug. Mesaju suna astfel: "Mangaiati, mangaiati pe poporul Meu, zice Domnul" (Isaia 40.1) Acelasi lucru este si astazi valabil pentru cel ce a primit din mana Domnului o masura dubla in schimbul pacatelor lui.
Daca traducatorii Bibliei au ales cuvantul Mangaietor este din pricina ca expresia greaca are in aceeasi masura acest inteles ca si cel de Mijlocitor si cei ce cunosc lucrarea Duhului Sfant in inimile lor, stiu cat de demn este Duhul Sfant de numele acesta. El care in ce priveste pacatul este necrutator si neimpacat este asa de minunat si bland cand mangaie pe cei care-si plang pacatul si se tanguie de saracia lor. Ferice de cei ce plang - zice Isus - caci ei vorfi mangaiati (Matei 5:4). Si Cel ce da mangaierea aceasta este Duhul Sfant.El face acest lucru indreptandu-ne privirea spre ce a facut Isus Cristos pentru noi (Ioan 16:14) Aceasta inseamna ca El marturiseste pe Cristos in inimii care se pocaieste si spune ca sangele Sau pretios este deajuns ca sufletul sa primeasca pace si iertare de la Dumnezeu. El ne indeamna insasi sa ne incredem in Domnul Isus si sa ne bucuram. El ne descopera ca pacatele pe care le-am marturisit au fost deja duse de Domnul Isus la Cruce chiar inainte ca ele sa fie savarsite si ca mijlocul de iesire din starea saracie in care ne aflam a fost procurat mai inainte de a ajunge in aceea stare.
El marturiseste pe Domnul Isus inviat din morti si ne descopera ca lucrarea Lui de ispasire a fost primita de Tatal care si-a pus sigiliu Sau pe ea, prin faptul ca L-a inviat din morti si ca daca Dummnezeu a acceptat lucrarea Fiului in locul nostru si noi putem sa credem in ea si s-o acceptam pentru noi. El marturiseste sfantului care se lupta din rasputeri sperand intr-o redresare a firii, ca omul firesc care savarseste pacatele acestea (omul cel vechi, firea veche din Romnai6) a fost judecat si rastignit odata cu Cristos (adica faptul ca inaintea lui Dumnezeu firea veche a fost rastignita si s-a sfarsit cu ea, nefiind doar carpita ca sa se faca mai buna). Pe el poate sa nu-l mai dezamageasca omul inlaturat la Cruce si de aceea el se paote cu totul spre Domnul Isus care pentru el este tot ceea ce-i lipseste. si cand Duhul ii face o astfel de marturisire el poate crede cuvintele Lui binevoitoare si in Duhul el devine liber, bucurandu-se si tresaltand de bucurie, deplin umplut de slava unei marturii asa de minunate.
"Eu snu stiu cum Duhul Sfant/ Imi da convingere,/ Descoperind pe Isus in Cuvantul sau/ Imi da credinta-n El"
Se poate ca uneori sa nici nu bagam de seama cum o face; cateodata printr-un cuvant din Scriptura, alteori prin marturia altora, printr-o strafa dintr-o cantare sau pe cai mai directe ce nu se pot explica, dar putem sti cu toata siguranta ca o face, caci aceasta este lucrarea Lui in Biserica.
In situatia in care am ajuns reci si nu mai avem partasie cu Dumnezeu, cand incercam sa ne intoarcem prin fapte, se pare ca in aceste imprejurari noi pretuim cel mai putin lucrarea Duhului ca Mangaietor. Cat de firesc ni se pare gandul ca daca prin pacat ne-am indepartat de El, prin facerea de bine ne vom intoarce din nou. Si asa ne angajam fata de noi ca vom incerca din rasputeri sa ne fixam teluri mai inalte, sa cautam sa facem mai multe pentru Dumnezeu si chiar sa petrecem timp mai indelungat in rugaciune. Desigur ca toate acestea sunt bune, dar asa de adesea nu reusim a le indeplini si noi sfarsim prin a ne impovara pe noi insine cu alte mustrari si in plus cu un simt de neputinta. In osteneala noastra de a fi mai buni, ajungem intr-o stare de tensiune si ne condamnam ca nu putem reusi. Ajungem la aceiasi experiente pe care le-a avut Apostolul Pavel: "Si porunca, ea, care trebuia sa-mi dea viata, mi-a pricinuit moartea" (pentru ca nu am reusit sa o indeplinesc). Si daca vom merge mai departe pe drumul acesta vom ajunge in acelasi loc de deznadejde la care a ajuns Pavel cand zicea: "O nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte .... ?" (Romani 7:10si24)
Cata usurinta primim insa cand Duhul Sfant ne arata, asa cum i-a arata si lui Pavel, sa lasam de-o parte lucrarile noastre si sa ne indreptam spre lucrarea Altuia, lucrarea savarsita de Domnul Isus pe cruce in locul nostru! Prin ea vedem ca pentru noi s-a facut totul, ca prapastia dintre noi si Dumnezeu a disparut, ca s-a facut un pod peste ea si astfel s-a facut pace! Duhul ne indeamna sa incetam incercarile de a dobandi pacea prin osteneala noastra si venind la Isus ca pacatosi sa ne odihnim in ceea ce a facut El. Cand procedam asa povoara luptei si a mustrarilor de constiinta se indeparteaza din inimile noastre si Mangaietorul sopteste dulce pace inimilor noastre.
"Nimic, fie mare sau mic,/ Nimic, pacatosule, nimic! / Pentru tine Isus a facut totul/ Cu mult timp inainte
Cand nu atarnai de lucrarea Domnului/ Cu o credinta simpla,/ Faptele sunt lucruri moarte./ Si a le face duce la moarte.
Arunca jos truda ta moarta/ Jos la picioarele lui Isus,/ Ramai in El, numai in El,/ Desavarsit si biruitor.
Una dintre cle mai bune ilustratii a marturisirii Duhului despre lucrarea desavarsita a lui Cristos este intoarcerea porumbelului in corabia lui Noe: "Si iata ca in ciocul lui era o frunza de maslin rupta de curand. Noe a cunoscut astfel ca apele scazusera pe pamant" (Gen. 8:11). Marturia pe care porumbelul a adus-o a fost o frunza de maslin. cand Noe a vazut-o si-a dat seama ca pe pamant este un petec de pe care apele s-au retras, un loc care iesise de sub judecata, si pentru cei din corabie acesta era un mesaj de pace. Astazi Duhul Sfant face marturia ca exista un Om care a fost judecat si judecata asupra Lui s-a sfarsit. Odinioara a fost sub povoara ei, dar a iesit biruitor prin puterea invierii si judecata care a purtat-o El este acum judecata noastra. Asadar, daca Garantul nostru a scapat de judecata fiind biruitor, nici noi nu mai suntem judecati, noi care ne-am pus nadejdea in El. Aceasta vrea s-o spuna Pavel prin cuvintele: "El care a fost dat din pricina faradelegilor noastre si a inviat din pricina ca am fost socotiti neprihaniti" (Romani 4:25)
Daca vrem sa vedem porumbelul cu ramura de maslin in cioc, sa citim Cartea Faptelor Apostolilor. vom descoperi mareu ca Duhul Sfant aduce marturie despre Domnul Isus inviat:
"Dar Dumnezeu L-a inviat" (2:24)
"Dumnezeu a inviat pe acest Isus" (2:32)
Marturii sunt mult mai multe si prin toate Duhul prezinta mereu binecuvantatul fapt ca Isus a ispasit pedeapsa si nu mai este sub acuzatiea sub care era odinioara. Aceasta inseamna ca inaintea lui Dumnezeu si in planul Sau noi suntem la fel de scutiti de condamnare si mustrare (chiar dr mustrarea propriei noastre constiinte) cu privire la pacat, ca si domnul Isus. El a purtat povara; talazurile L-au acoperit, dar acum este deasupra si aceasta pentru indreptatirea noastra. Acum Duhul marturiseste duhului nostru ca suntem eliberati dupa cum si El este liber.
Aceasta este mangaierea temeinica pe care Duhul Sfant o prezinta sufletului disperat care a invatat sa se pocaiasca. Daca primim in inimile noastre lucrul acesta vom dobandi un simt real al dragostei lui Dumnezeu, ca niciodata. Acesta este primul val de putere a Duhului in sufletele noastre, prima reactie a salasluirii Sale, turnarea dragostei Lui in inimile noastre (Romani5:5) si astfel starneste(in schimb) dragostea noastra pentru El.
Sa nu uitam deci ca Duhul Sfant convinge pe pacatos de planul sau, doar u scopul de al mangaia. El ne va ajuta sa-i deosebim vocea de cea a Satanei. Satanei i se spune parasul fratilor si parele lui pot fi uneori confundate cu convingerile Duhului Sfant de catre constiintele sensibile. dar parele lui nu urmaresc niciodata mangaierea. Ele sunt doar cicaleli care nu duc decat la disperare si robie. Chiar daca esti deacord cu ele iti dai seama instinctiv ca nu se vor sfarsi niciodata. Intotdeauna Satana duce sufletul inapoi in Sinai, la Lege, la normele ei pe care nu le-am respectat si in felul acesta vrea sa ne duca la disperare. Cu toate ca lucrarea de convingere a Duhului sfant este precisa si taioasa, ea va umple totusi inimile noastre de pace daca ne supunem mustrarilor ei si recunoastem cu da. Daca Satana ne duce la Sinai, Duhul Sfant ne duce intotdeauna la Golgota. Pentru pacatosi El este Mesajerul dulce a legamantului celui nou de pace.
Cu toate acestea mangaierea Duhului Sfant nu are in vedere numai raspunsul Domnului Isus pentru pacatele noastre ci si bogatiile nesfarsite ale harului pentru toate nevoile noastre: "El va va arata ce este al Meu" Cand ne conducem singuri viata, conducerea treburilor noastre ne apasa pe umeri si singura noastra preocupare este de a avea puterea pe care o solicita aceasta responsabilitate. dar daca stapanirea ste pe umenii Lui, aunci singurul care trebuie sa aiba puterea este El si Duhul se bucura sa ne dovedeasca faptul ca El o are intradevar. El Il descopera inimilor noastre pe Domnul Isus nu numai ca pe unul care poate sa-l biruie pe cel rau, ci ca Cel ce a biruit deja pe Cruce. El ni-L descopera stand in locurile ceresti, desupra oricarei stapaniri, si puteri (Efeseni 1:20,21), mai presus de orice putere impotrivitoare, cat si asezarea noastra impreuna cu El in locurile preainalte (Efeseni 2:6) Aceasta inseamna ca noi nu suntem numai de partea invingerii ci de partea Celui ce deja a invins; noi nu luptam pentru biruinta ci de pe terenul biruintei.
Pana nu ajungem sa avem o astfel de descoperire a Domnului Isus in viata noastra suntem ajitati, ingrijorati si pe picior de lupta, iar problemele vietii ne apasa, ne coplesesc. Dar cand in clipa nevoii noastre cea mai acuta Duhul n descopera pe Isus si bogatia de har ce este a Lui, devenim liberi si ne dam seama ca suntem in El "cap si nu coada" (Deutronom 28:13) si pe taramul duhului nostru infrangerea dispare. Fiind biruitori in Duhul, suntem biruitori si in celelalte domenii, caci credinta inseamna biruinta asupra lumii (vezi IOan5:4). Si asa inaintand cu o indrazneala si o incredere noua, ne dam seama ca in imprejurarea respectiva Dumnezeu lucreaza pentru noi.
Iata o intamplare din viata lui Spurgeon: Se spune ca odata era apasat si ingrijorat cu privire la problemele si raspunsurile sale. Deodata pe cand mergea cu trasura si-a ridicat picioarele in sus si a ras in hohote. El a povestit apoi ca ceea ce i-a adus bucurie si liniste in inima in aceasta situatie, a fost mangaierea Duhului care l-a facut sa se vada pe el in situatia unui peste care inoata in Oceanul Atlantic si care era ingrijorat ca nu are suficienta apa ca sa inoate! Asa de imensa i-a fost descoperit lui harul lui Dumnezeu care astampara orice nevoie. Acolo in trasura aceia, Mijlocitorul Domnului Isus plin de putere si-a facut lucrarea Sa de Mangaietor, de dragul unui slujbas a lui Dumnezeu care era in necaz.
Aceasta ne aduce inainte problema puterii depline a Duhului Sfant pentru slujba, lucru dupa care ravnesc unii cu atata ardoare. Dar aici nu voi arata altceva decat experienta mea proprie. Eu vad ca Duhul Sfant este izestrat cu putere de sus, dar asta nu inseamna ca eu sa-mi atipesc ochii asupra acestei puteri si sa ma rog fierbinte pentru ea, ci mai degraba sa privesc la Domnul Isus inviat din morti care imi descopera puterea si pozitia care deja sunt ale sale. Cand descopar lucrul acesta ma parasesc poverile odata cu temerile si cu lupta. Descopar iarasi ca sunt puternic in credinta mea, iar pentru slujba pe care trebuie sa o indeplinesc primesc putere de sus. Elisei a primit din Duhul lui Ilie de doua ori mai mult, dar aceasta numai in momentul in care si-a vazut stapanul urcand la cer. Atunci mantaua- simbolul acelei puteri -flutura la picioarele sale. Numai cand ingaduim Duhului sa ne descopere din nou puterea Domnului Isus si cand primim plini de incredere descoperirea Lui, vom fi imbracati cu putere de sus si vom pasi plini de indrazneala ca sa-L vedem pe Dumnezeu la lucru alaturi de noi.
Uneori in lucrarile misionare, unde am luat si eu parte, uni credinciosi mi-au spus: "Nu-i ciudat ca intr-o zi a venit o clipa in care toata lucrarea a luat o intorsatura?" Mie nu mi se pare ciudat caci stim cele ce i se intamplasera unui evanghelist apasat si nelinistit intr-o zi pe cand era singur in camera, sau mai degraba ce i s-a dat sa vada. El L-a vazut pe Domnul Isus incoronat cu cinste si slava si toate erau la picioarele Lui, iar valurile care credea ca ii vor acoperi lui capul, le- vazut deodata la picioarele sale. Noi ne rugam asa de des sa primim putere, dar ceea ce vrea Duhul sa ne faca este sa privim la Isus si sa-L vedem incoronat si biruitor.
Se poate pune intrebarea, cum putem primi aceasta noua descoperire a lui Isus si cand avem nevoie de ea? Ea nu se primeste trudindu-ne din rasputeri si as zice nici chiar rugandu-ne pentru ea, ci mai degraba recunoscand inaintea Domnului ca nu am avut niciodata parte de ea. Sa nu ne irosim puterile in alta parte, cel putin pentru momentul de fata, ci sa urmarim numai experienta aceasta. Spune-I Domnului ca nu L-ai vazut pe Isus, spune-I ca nu esti cum trebuie, ca nu esti liber de pacat, ca nu ai pace. Spune-I ca te straduiesti prin propriile tale stradanii ceea ce in constiinta ta stii ca este un dar si cu toate acestea tu te lupti sa-l dobandesti. Spune-i ca azi nu mai ai in fata imaginea lui Isus, a sangelui Sau, a biruintei Sale pe care o aveai ieri. Nu te stradui sa o capeti, spune-I doar ca nu o ai. Ingaduie apoi duhului sa-ti descopere de ce nu o ai. El poate sa-ti descopere lucruri negre si neasteptate, dar spune-I da. Acestea toate vor sa fie intelesul faptului de a merge la picioarele lui Isus, la piciorul Crucii Lui. Unora expresiile acestora pot sa le sune banal, de neinteles, dar pentru alti ele exprima o explicatie sfanta, inaltatoare. Acesta este punctul in care sangele lui Isus te asteapta. Si nu vei avea mult de zabovit la picioarele Sale pana ce Duhul Sfant va aparea si te va face sa vezi tot ce trebuie vazut la Isus si sa primesti tot ce trebuie sa primesti din plinatatea Lui.
sursa: http://www.scribd.com/doc/82862982/Fii-Plin-Acum-Roy-Hession
