“Iata Eu stau la usa si bat, daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine!”

Luna Martie, luna renasterii si-a renvierii ... in aceasta luna m-am nascut din nou si-am facut un legamant cu Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Imi amintesc cand cu inima zdrobita si  dispretuita, zaceam in ungherul intunecat al deznadejdii, asteptandu-mi sfarsitul.  ”Oare atat a fost tot?” – ma intrebam adesea.  ”Nu mai exista pentru mine nici o speranta?”- striga inima mea. Asa m-a gasit Domnul atunci cand atat de timid a batut la usa inimii mele.  Nu credeam ca cineva ma mai poate iubi asa ca nu i-am dat ascultare.  Stam dupa zavor si pandeam prin crapatura usii si n-aveam nici o dorinta nici un indemn ca sa-I deschid! Privindu-L pe furis, lumina Lui a trecut prin ochiul meu la suflet  lasandu-mi pacea pe care n-o mai experimentasem pana atunci.  Nu mai cunoscusem pe cineva atat de plin de iubire,  atat de plin de bunatate … Dar avea Mainile strapunse ..... si pe cap purta o cununa de spini insangerata .....  pieptul ii era plin de trandafiri … atata jale … atata durere … -Oare cine i-au pricinuit toate acestea? -m-am intrbat. Si soaptea a venit ca o sageata: “Tu cu pacatul tau!” Durerea remuscarii, pe care am simtit-o in pieptul meu m-a trantit la pamant ...  M-am ridicat si-am tras incet zavorul,  gandindu-ma cu groaza la pedeapsa ce o meritam.  Ooo ce-am facut?  … dar, prea tarziu, am tras zavorul ....nu vreau sa intre, mai bine nu …. poate alta data … nu, sa nu intre acum!  Asteptam incremenita si ma gandeam ca va da buzna sa ma certe, sa -mi citeasca sentinte si cannoane, si jugul robiei il si simteam .... dar nu s-a intamplat nimic din toate acestea …. A trecut o vreme si treptat linistea, pacea  si lumina s-au asternut peste fiinta mea.  Intr-un tarziu m-am uitat sa vad ce face? De ce nu intra? Statea tacut.  Putea sa intre dar n-a intrat. Sta si batea: Cioc, cioc. Atunci n-am mai putut sa stau nepasatoare iar usa I-am deschis-o larg  si odata cu Oaspetele-mi drag, a intrat atata imbalsamare, bucurie si iubire incat simteam ca imina imi va exploda de atata fericire. Apoi m-a luat m-a dus la scaldatoare,  m-a imbracat  intr-o haina de printesa, mi-a pus inel pe deget si incaltari noi mi-a dat ca  sa pot strabate tot tinutul si sa povestesc tuturor despre mantuirea mea.  Asa am ajuns la voi si va marturisesc ca nu l-as mai lasa niciodata sa plece din inima mea. 

Aceasta s-a intamplat acum 19 ani si inca mai simt fiorii dragostei Divine din aceea dragoste dintai,  inima-mi vibreaza de bucurie si cantari de lauda imi ies pe buze pentru Rascumparatorul meu iubit. Iar versetul:

“Iata Eu stau la usa si bat, daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine!” 

http://youtu.be/GFQCYjy0pOM

mi-a ramas viu in minte si ma rog ca puterea pe care o are sa mai miste inimi, sa le inmoaie ca usa inimii sa se deschida tutturor celor care il vor auzi. 

 Domnul va cheama si pe voi aceea care stati departe de El! Veniti, veniti la EL

DOMNUL SA VA INDREPTE INIMILE SPRE DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU SI SPRE RABDAREA LUI HRISTOS - 2 TES.3:5.

"Si dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie,tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului,pentru ca oricine crede in El sa nu piara,ci sa aiba viata vesnica. Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea,ca a dat pe singurul Lui Fiu,pentru ca oricine crede in El,sa nu piara,ci sa aiba viata vesnica. Dumnezeu,in adevar,n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea,ci ca lumea sa fie mantuita prin El." (Ioan 3:14-17).
"Caci n-am avut de gand sa stiu intre voi alceva,decat pe Isus Hristos,si pe El rastignit." (1 Cor.2:2).
*  
Apostolul Pavel.scria fratilor din Corint,urmatoarele: "Iudeii,in adevar,cer minuni,si grecii cauta intelepciune; dar noi propovaduim pe Hristos cel rastignit,care pentru Iudei este o pricina de poticnire,si pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemati,fie Iudei,fie Greci,este puterea si intelepciunea lui Dumnezeu."(1 Cor. 1:22-24). Evanghelia mantuirii,cuprinde aceste doua aspecte: dragostea lui Dumnezeu si rabdarea Domnului nostru Isus Hristos. In cele ce urmeaza,despre aceste lucruri vreau sa scriu,si rugaciunea mea este ca Domnul sa ne indrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu si spre rabdarea lui Hristos. Toata fericirea sau nefericirea omului atarna de locul unde isi indreapta inima,caci unde se indreapta inima,se indreapta si ochii,se indreapta si pasii,se indreapta intreaga fiinta. Daca inima este indreptata spre o adresa gresita,gresit vor merge picioarele,gresit vor lucra mainile,gresita si nefericita va fi intreaga viata. Unii oameni,ca si iudeii de altadata, cer minuni,altii,ca si neamurile de atunci cauta intelepciune,dar adevaratul slujitor al Lui Dumnezeu,propovaduieste pe Isus Hristos cel rastignit. Cum a fost pe vremea lui Pavel,asa este si astazi. Religiosii exaltati cauta minuni,iar rationalistii impietriti cauta intelepciune. Iudeii si grecii moderni sunt destui si astazi printre crestini. Credinta adevarata insa duce sufletul la Isus Hristos cel rastignit. El este Apa cea vie,si cine bea din aceasta Apa,in veac nu mai inseteaza dupa altceva. In Luca 15,este scris despre un tata care avea doi fii. Cel mai tanar dintre ei i-a spus tatalui: "Tata,da-mi partea de avere ce mi se cuvine." Atunci tatal a impartit averea sa intre cei doi fii. Dupa cateva zile,fiul mai tanar si-a transformat averea in bani si a plecat in lume. Acolo a trait o viata destrabalata,risipind averea, cheltuindu-si toti banii. Cand nu a mai avut nimic,a inceput in acea tara o foamete cumplita; atunci a inceput sa-i mearga rau. A gasit in sfarsit de lucru la un locuitor al acelei tari,care l-a trimin pe ogoarele lui sa-i pazeasca porcii. Era atat de infometat,incat ar fi mancat si mancarea porcilor,insa acest lucru i-a fost interzis. In cele din urma,s-a recules,si a zis: "Cati argati ai tatalui meu au belsug de paine iar eu mor de foame aici. Ma voi scula,ma voi duce la tatal meu,si-i voi zice: "Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta,si nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau; fa-a ca pe unul din argatii tai." Astfel a pornit spre casa tatalui sau. Acesta l-a vazut de departe,si plin de mila,a alergat in intampinarea lui,l-a imbratisat si l-a sarutat mult. Aceasta pilda istorisita de Domnul Isus a fost plina de invataminte in toate timpurile. Cati nu se regasesc in aceasta istorioara ! Cati tineri,au plecat de la casa parinteasca,zicand ca vor sa traiasca pe propriile picioare,simtind nevoia sa experimenteze si sa cunoasca tocmai acele lucruri in care a fost avertizat de parintii lor. Acesta este un pas. Dar,dupa ascensiune,urmeaza brusc caderea. Dintr-un erou al libertatii,cum se credea,a ajuns un sclav,un om fara echilibru si care se cufunda tot mai mult in mlastina pacatului si desnadejdii. Banii s-au dus,iata-l sclav intr-o tara traina,pazind porcii unui om rau,care nu-l lasa sa se hraneasca nici cu mancarea porcilor. Atunci i-a venit in minte urmatorul gand: "voi muri de foame aici." Si,imbracat in zdrente,a luat hotararea sa se intoarca spre casa parinteasca. Ce o fi fost in inima lui ? Oare ce va spune tatal meu ? Ma va primi,sau ma va izgoni pentru tot ce-am facut ? Pilda aceasta,dincolo de adancurile suferintei omenesti din pricina pacatului,are un miez odihnitor,care ramane neschimbat de la inceputul si pana la sfarsitul pildei. Acesta este Tatal,inima de tata a lui Dumnezeu care arde de dragoste pentru fiul Sau. Este vestea buna a Evangheliei,pe care nu o vom putea uita niciodata. Aceasta pilda ne invata ca nimeni nu poate avea nici un motiv de a se indoi de dragostea lui Dumnezeu. Tatal ceresc,ramane pentru noi tata,chiar si atunci cand noi il parasim incapatanati si rupem relatia cu El. In timp ce fiul isi risipea averea si bunurile in petreceri si destrabalari,mai traia inca de pe urma bogatiei tatalui sau. El putea distruge numai ce i-a dat tatal sau. Toate pacatele omenirii constau in faptul ca oamenii procedeaza la fel ca fiul care i-a zis tatalui: "Da-mi mostenirea care mi se cuvine,vreau sa traiesc din aceasta dupa bunul meu plac." Aceasta este vina noastra: distrugem harul lui Dumnezeu si risipim bogatiile pe care Tatal ceresc ni le-a harazit. Trupul nostru este un dar de la Dumnezeu. Noi risipim puterea minunata pe care Dumnezeu a sadit-o in trupul nostru,atunci cand il pustiim cu "placerile de o clipa ale pacatului." Astfel,in urma ramane ruina. Vedem insa,ca tatal ramane tata,chiar si atunci cand noi am frant legaturile cu El. Creatorul nu a renuntat niciodata la raporturile Sale cu creatia Sa. Pe baza acestui fapt mai exista pentru fiecare om o posibilitate de intoarcere spre Dumnezeu. Partea cea mai importanta si miscatoare a pildei este cea in care se spune: "Cand era inca departe tatal l-a vazut,i s-a facut mila de el,a alergat de a cazut pe grumazul lui,si l-a sarutat mult." L-a sarutat mult,intelegem noi lucrul acesta ? Dragostea pentru fiul sau nu s-a racit niciodata in inima tatalui. Sarutul mult,sarutul iertarii,arata dragostea,cu care tatal a asteptat,in toti anii acestia intoarcerea fiului risipitor. "Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea,ca a dat pe singurul Sau Fiu,pentru ca oricine crede in El,sa nu piara,ci sa aiba viata vesnica." Domnul Isus a venit in lume pentru a ne spune cat de mult ne iubeste Dumnezeu. El a propovaduit marea bunatate,rabdarea si mila lui Dumnezeu. Dar mai mult decat atata,S-a imbracat intr-un trup de carne si sange,trup asemanator cu al pacatului (Rom.8:3),pentru ca sa se poata jertfi pentru noi. El a venit sa moara,sa plateasca in locul nostru,ceea ce noi n-am fi putut plati niciodata. De aceea diavolul lupta cu toata puterea sa nu se vorbeasca de Isus cel rastignit. Poti sa fii religios,poti sa vorbesti despre orice,dar nu despre Isus Hristos cel rastignit. Apostolilor li s-a interzis sa mai vorbeasca in Numele si despre Numele lui Isus cel rastignit. Dar ei au spus: "Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu, sa ascultam mai mult de voi decat de Dumnezeu; caci noi NU PUTEM sa nu vorbim despre ce am vazut si am auzit." (Fapt.Ap.4:17-20). Si,slavit sa fie Dumnezeu ca au vorbit in continuare despre dragostea lui Dumnezeu si despre rabdarea Domnului nostru Isus Hristos. Astfel Evanghelia a ajuns curata si intreaga pana la noi,si avem datoria,ca si noi,la randul nostru,sa o ducem curata si intreaga,fara sa adaugam sau sa scoatem ceva de la ea. "Domnul sa va indrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu si spre rabdarea lui Hristos." Inima indreptata spre dragoste si rabdare,imseamna inima indreptata spre Dumnezeu care este dragoste si indelunga rabdare. Dragostea si rabdarea formeaza un singur trup si fericesc inima care se indreapta spre ele. Numai dragostea lui Dumnezeu poate rabda si ierta,si spre aceasta dragoste trebuie sa avem inima indreptata necurmat, pentru ca sa fim fericiti si sa facem cu adevarat lucrarea Evangheliei printre suflete. Rabdarea este roada dragostei. Suntem chemati sa avem inimile indreptate spre dragostea lui Dumnezeu si spre rabdarea lui Hristos,adica sa iubim ca Dumnezeu si sa rabdam ca Hristos. Amin. Slavit sa fie Domnul !

‎*Riscurile vietii de acum si a vietii vesnice*.

**Cine stie daca nu SE va intoarceDUMNEZEU si SE va cai,si daca nu-si va opri minia LUI aprinsa,ca sa nu pierim*.*Iona 3-9*In toata pribegia noastra pe acest pamint sintem supusi anumitor riscuri.Si aceste riscuri sint multe si unele chiar mari,nu mai vorbesc de cele capitale.Orice lucrare isi are riscul ei.Daca tai un lemn sa-r putea sa-ti sara o aschie in ochi sa te accidentezi si sa nu mai vezi.Daca faci un sport de asemeni este risc,am vazut cind in curse de formula I,cu masini de mare viteza intrun moment de neatentie,soferul si-a pierdut controlul si in accident masina s-a dezintegrat in bucatele.Pentru unii a fost fatal accidentul.Cind conduci o masina pe strada tot timpul esti supus riscurilor atit din neatentia ta cit si din neatentia altora.De multe ori ai o parere si vrei s-o spui public,este un risc daca nu-i pe placul ascultatorilor sa-ti pierzi libertatea.In orice circumstanta a vietii de zi cu zi sintem supusi riscului.Cind mergi pe strada peste tot vei gasi tot felul de semne,respectindu-le,riscul la accidente este mai mic.Si daca toate aceste legi pamintesti urmindu-le ne scuteste de riscuri si pedepse,nu tot asa este si cu Legile lui DUMNEZEU.Aici riscul este mult mai mare.Ioan Botezatorul pentru adevar si-a pus in joc viata.Scriptura spune:"Atit de mult a iubit DUMNEZEU lumea,ca a dat pe singurul SAU FIU ca oricine crede in EL sa nu piara ci sa aiba viata vesnica".Ioan pentruca a trait in sfintenie,stia ca DUMNEZEU este sfint,si sfintenia SA a revelat-o in cele 10 porunci,daruind-o oamenilor sa fie facuta cunoscuta de slujitorii SAI.A fost este si ramine un risc sa poti propovadui adevarul lui DUMNEZEU.Adevarul intotdeauna isi are un pret si pretul poate fi scump.Pentru faptul ca Ioan n-a ascuns acest adevar,si i-a spus lui Irod voia lui DUMNEZEU riscul a fost prea mare.Si-a pierdut capul.DOMNUL ISUS CHRISTOS care potrivit credeului ortodox spune:"DUMNEZEU adevarat din DUMNEZEU adevarat"cind a stat inaintea lui Pilat i-a spus:"EU pentru aceasta am venit in lume ca sa marturisesc despre adevar"In alta parte DOMNUL spune:"EU sint adevarul"!Acela-si Pilat dupa ce impreuna cu Irod L-au cercetat,in fata noroadelor au declarat"Nu gasim nici o vina in EL".Deznodamintul!Trebuie sa moara!De ce?Pentruca EL este adevar si vine din adevar.Riscul este mare sa marturisesti astazi despre adevar.In vremea comunismului cel care era urmas al DOMNULUI ISUS,a trebuit sa marturiseasca despre adevar,si au riscat sa li se taie din salar,sa-si piarda locul de munca,sa fie mutat in locurile cele mai grele si neplatite si toti sa-l batjocoreasca.Dar au fost si asazisi crestini care au stiut ei sa procedeze altcumva si n-au suferit nimic,ba inca ei au progresat in tot ce faceau.Cei care sinteti indoielnici ascultati marturia unui frate care a fost securist in vremea aceea si acolo va veti da seama ascultind citi dintre cei care mergeau Duminica de Duminica la Biserica erau cei mai fericiti oameni de pe pamint bineinteles,pentruca ei erau niste cozi de topor ai sistemului totalitar si nu aveau nici un risc.Am intilnit om care a lucrat mai multi ani intr-o intreprindere si la plecare cu multa pompa de acolo spunea printre altele:Am lucrat 5 ani in aceea-si intreprindere si nimeni n-a stiut ca eu sint"COPILUL DOMNULUI".Nu stie nimeni n-ai nici un risc.Petru cind a intrat in curtea marelui Preot sa vada deznodamintul,ce se va intimpla cu DOMNUL si cineva s-a apropiat de el si i-a zis:Si tu esti unul dintre cei care ai umblat cu EL.Caci portul si vorba te da de gol.Un mare risc a venit peste el atunci si ca sa-si scape viata,L-a tagaduit pe DOMNUL sau,ca nu-L cunoaste.Riscul a disparut dar,vorba rominului adevarul a fost tagaduit,sau calcat in picioare.DOMNUL ISUS a spus:Daca vine cineva la MINE,si nu uraste pe tatal sau,si pe mama-sa,pe nevasta-sa,pe copii sai,pe fratii sai,pe surorile sale,ba chiar insasi viata sa,nu poate fi ucenicul MEU.Dar cum poti face una ca asta toate acestea isi au riscul lor.Un frate Evreu care a propovaduit Evanghelia si prin Bisericile noastre Romine spunea cit este de mare riscul pentru un Evreu sa se pocaiasca.Zicea el orice Evreu poate sa adere la orice religie nare nici un risc, muslimani,la budisti,hinduism sau orice altceva nu-i are nimeni treaba.Dar daca adera la crestinism toti ceilalti Evrei care-l cunosc inclusiv familia lui il trateaza in asa fel ca si cum el n-ar exista.Ca pe un om mort.Este un mare risc ca pentru CHRISTOS nimeni sa nu te mai vrea,inclusiv ai tai.Si DOMNUL ISUS a fost tagaduit chiar si de familia lui.De ce pentruca EL era adevar,si vorbea despre adevar.Marturisindu-L pe ISUS ai un mare risc sa-ti pierzi viata aceasta dar ai o deosebita binecuvintare ca o cistigi pe cealalta"VIATA VESNICA".Galileo Galilei cind a facut acea mare descoperire ca pamintul se invirte,si Biserica Catolica l-a adus in fata instantei sa retracteze ca nu-i adevarat,viata lui era in joc.Daca n-ar fi retractat ar fi trebuit sa moara.Daca vrei sa cistigi viata vesnica ai multe riscuri.Apostolul Pavel spunea:Sint ei slujitori ai lui CHRISTOS?El vorbea despre cei care propovaduiau o evanghelie fara nici un risc cum astazi intilnesti aproape la orice pas.In osteneli si mai mult;in temnite si mai mult;in lovituri fara numar;de multe ori in primejdii de moarte!De cinci ori am capatat de la Iudei patruzeci de lovituri fara una;de trei ori am fost batut cu nuiele;odata am fost improscat cu pietre;de trei ori s-a sfarimat corabia cu mine;o noapte si o zi am fost in adincul marii.Deseori am fost in calatorii,in primejdii pe riuri,in primejdii din partea tilharilor,in primejdii din partea celor din neamul meu,in primejdii din partea paginilor,in primejdii in cetati,in primejdii in pustie,in primejdii pe mare,in primejdii intre frati mincinosi.Iata,slujitorul lui CHRISTOS din cite parti il pindeste primejdia.De aceea Petru spunea:"Fiti treji,si vegheati!Pentruca potrivnicul vostru,diavolul,da tircoale ca un leu care racneste,si cauta pe cine sa inghita.Adevarul,intotdeauna isi are risc atunci cinnd cineva il propovaduieste,trebuie platit acest pret mai devreme sau mai tirziu.Dar vreau sa spun ca aici pe pamint risc este si pentru copiii lui DUMNEZEU si pentru fiii diavolului ca el nu cruta pe nimeni.Fiecare dintre noi va trebui intr-o zi sa te desparti de acest trup indiferent cum si sa pleci.Unde vei merge si ce se va intimpla cu sufletul tau?Biblia vorbeste despre o judecata:Evrei 9-27.Cine nu risca aici pentru CHRISTOS si pentru Evanghelie va trebui sa riste si sa stea inaintea scaunului SAU de judecata.Si cine-i acela care vrea sa mearga la judecata?Nici ca martor nu-i placut la judecata,dar mai cu seama sa fii judecat?Nimeni nu trebuie sa-si asume un asemenea risc!DUMNEZEU L-a dat pe FIUL SAU care a murit pentru ADEVAR si acest adevar ne-a eliberat pe noi de pedeapsa vesnica.Acceptarea in viata ta a mortii FIULUI lui DUMNEZEU,si recunoasterea jertfei SALE ca fiind suficienta pentru iertarea pacatului tau te scuteste de riscul judecatii si a pedepsei vesnice.ISUS a spus:Adevarat,adevarat va spun,ca cine asculta CUVINTELE MELE,si crede in CEL ce M-a trimis,are viata vesnica,si nu vine la judecata,ci a trecut din moarte la viata.Prin credinta in DOMNUL ISUS CHRISTOS,prin marturisirea adevarului lui DUMNEZEU vei avea multe riscuri aici pe pamint,dar va indeparta de la tine riscul de a fi judecat odata cu lumea.DUMNEZEU sa-ti ajute sa stii ce sa faci daca risti sa stii pentru ce risti.Pentruca adevarata viata deabia dupa moartea aceasta fizica incepe.**Si cine stie daca nu SE va intoarce DUMNEZEU si se va cai,si daca nu-SI va opri minia LUI aprinsa,ca sa nu pierim!**Cei din Ninive au scapat de riscul de a fi pedepsiti de DUMNEZEU,ba inca MINTUITORUL ISUS spune ca in ziua judecatii ei se vor scula impotriva voastra si va va condamna ca ei la propovaduirea lui Iona s-au pocait dar in aceste cuvinte descoperim ca avem deaface cu unul mai mare decit Iona.*NUMELE LUI ESTE ISUS CHRISTOS*prin credinta in EL esti in afara oricarui risc.