Tot mai multi crestini se plang de faptul ca rugaciunile lor nu sunt ascultate si tot atatia se intreaba daca mai are rost sa se roage pentru bolnavi. "Daca rugaciunile noastre nu sunt ascultate de ce sa nu spun "Faca-se voia ta Tata!" si gata!"- spunea cineva. "M-am rugat cu credinta si am staruit cu toata puterea si totusi fratele nostru a plecat in vesnicii lasand in urma copilasi orfani. Unde am gresit?" - spune o alta marturisire a unui frate. Printr-o intamplare similara am trecut si eu. Am fost prima diagnosticata cu necrutatoarea boala CANCER, apoi au urmat inca trei surioare din localitatea noastra. Am trait fiecare etapa "de tortura" cu fiecare sora in parte, cunoscand sadicul tratament la care sunt supuse, m-am rugat ca pentru mine pentru fiecare, ba pote ca pentru ele m-am rugat cu mai mare credinta si dorinta de vindecare. Au plecat pe rand la Domnul lasand in urma jale si durere. Vedeam in jurul meu solul mortii care ma inconjura din toate partile. Lua cat pe unul cat pe altul fara sa se tina seama de rugaciunile fierbinti ce le inaltam.
Am ajuns la concluzia ca sunt lepadata, ca rugaciunile mele nu trec mai departe de tavan. Incepusem chiar sa cred ca nu numai rugaciunea pentru vindecare nu-mi este ascultata ci nici macar cele simple. A fost o lupta grea si anevoiasa intre a lupta mai departe si a renunta. Totul mi se parea prea obositor si zadarnic. Ma intrebam daca merita sa ma mai lupt. Vroiam sa stiu daca este reala credinta mea de pana atunci sau totul este doar rodul imaginatiei mele. De cate ori se facea anuntul: ".. sa ne rugam pentru fratele/sora ca Domnul sa il/o vindece de cancer, Satan venea cu intrebarea: "Chiar poate Dumnezeu?" Atarnam de un fir de ata. Totusi am strigat spre Dumnezeu si El mi-a aratat in marea Lui intelepciune ca problema este la noi si nu invers. De multe ori cand Il rugam sa vindece pe cineva, o facem pentru noi si sentimentele noastre, pentru mila celor ce vor ramane in urma, pentru slava oamenilor si a bisericii nicidecum pentru salva lui Dumnezeu. EL cunoaste imina si nu se ia dupa aparentele si cuvintele noastre. Apoi omitem ca pentru Dumnezeu conteaza mai mult purificarea sufletului si pregatirea lui pentru cer decat vindecarea trupului si redarea lui in familie si societate. Dumnezeu m-a mai constientizat ca aceasta boala groaznica CANCERUL este o binecuvantare pentru toti. Da bine ati auzit, o binecuvantare. Si nu uitati caci eu am avut aceasta boala, deci stiu ce spun. Pentru cel bolnav este un avertisment in care Dumnezeu ii spune: "Pregateste-te ca e posibil sa te chem acasa, pune-ti viata in oranduiala!" Iar pentru noi toti ceilalti este o perioada de rugaciune intensa, de meditare la lucrurile esentiale ale vietii. Deci nu este nimic la voia intamplarii. putm chiar sa spunem ca este o vreme a cernerii a credintei noastre.
Daca astazi ne rugam pentru prosperitate materiala sa ne oprim aici, pentru ca stim ca paamnatul va arde cu tot ce este pe el, sa nu ingramadim gunoaie care sa intretina focul mai bine. Sufletul este cel mai important pentru Dumnezeu deci sa ne sfintim tot mai mult. Doamne da lumina!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu