"Daca nu greseste cineva in vorbire, este un om desavarsit" Iacov 3.2

Desăvârşirea înseamnă să umbli în frică de Dumnezeu, trăind o viaţă neprihănită şi evitând răul. În vremurile biblice Dumnezeu Se aştepta de la cei care I se închinau să trăiască o viaţă sfântă. Dacă cineva umbla cu Domnul, Biblia îl numea desăvârşit.Noe, de exemplu era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.
Iar când Biblia numeşte pe cineva desăvârşit, nu înseamnă că persoana aceea a ajuns la un stadiu în care nu mai poate să crească. Ci înseamnă mai degrabă că umblă cu Domnul, conform luminii pe care o cunoaşte. Dragostea sa pentru Dumnezeu îl face să iubească neprihănirea şi să se ferească de rău. Biblia ne invită să fim “desăvârşiţi” astăzi, pentru că aceasta este pregătirea de care avem nevoie pentru a-L întâmpina pe Domnul. “Urmăriţi …sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.” (Evrei 12:14)

„Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.„ Mat 5:48

Este îndoielnic să credem că Domnul Isus a vrut să ne spună că trebuie să atingem această stare de desăvârşire chiar în momentul când am crezut! Ci această stare este ceea ce El doreşte să fim la Final.
 Cei ce cred in perfecţiune uită că dacă noi am reuşi singuri să ajungem să nu mai avem nici un păcat sau greşeală, atunci Domnul Isus n-ar fi avut nici un motiv să meargă la cruce. A fi desăvârşiţi asemenea Tatălui Nostru, înseamnă a intra într-un proces de sfinţire care are ca finalitate desăvârşirea.