MULTUMIRI SI INDEMN LA UNIRE - 1 COR.1:4-10.

"Multumesc Dumnezeului meul totdeauna cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu,care v-a fost dat in Isus Hristos. Caci in El ati fost imbogatiti in toate privintele,cu orice vorbire si cu orice cunostinta"(1 Cor.1:4-5).
Multumirea adusa lui Dumnezeu de catre un credincios,este dovada cea mai puternica de traire necurmat inaintea lui Dumnezeu, de simtire duhovniceasca si de constiinta vie cum ca orice dar si orice har se pogoara de sus, de la Parintele luminilor (Iacov 1:17). A fi treaz si atent in ce priveste multumirea fata de Dumnezeu este cea dintai jertfa, pe care trebuie s-o aduca crestinul. Dar nu numai pentru ceea ce ni se pare noua bun trebuie sa multumim lui Dumnezeu, ci si pentru ceea ce este neplacut si nedorit pentru noi,caci toate lucreaza,impreuna pentru binele nostru vesnic. Viata noastra are nevoie si de soare si de nor,si de vreme linistita si de vreme furtunoasa. Pentru toate trebuie sa multumim lui Dumnezeu. Cel nascut din nou,prin credinta,printre alte daruri duhovnicesti,primeste in el simtamantul multumirii fata de Dumnezeu si-I aduce necurmat aceasta jertfa. "Multumesc Dumnezeului meu..." E ceva personal,tu esti al Lui,si El este al tau. Si harul lui Dumnezeu se da si se primeste numai in Hristos Isus. Ap. Pavel,cu privire la "imbogatirea cu orice fel de vorbire",scrie: "De pilda,unuia ii este dat,prin Duhul sa vorbeasca despre intelepciune; altuia sa vorbeasca despre despre cunostinta,datorita aceluiasi Duh"(1 Cor.12:8). Fiecare madular al Bisericii este inzestrat de Dumnezeu,prin Duhul Sfant,cu unul sau mai multe daruri,dar nimeni nu le are pe toate.
*
"In felul acesta,marturia despre Hristos a fost bine intarita in mijlocul vostru; asa ca nu duceti lipsa de nici un fel de dar,in asteptarea aratarii Domnului nostru Isus Hristos. El va va intari pana la sfarsit,in asa fel ca sa fiti fara vina in ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos"(1 Cor.1:6-8).
Slujba pe care crestinul o are de adus inaintea lui Dumnezeu este una singura: sa intareasca marturia despre Hristos pe pamant. Si marturia despre Hristos trebuie intarita si improspatata mereu,caci altfel se pierde. Focul ramane foc numai daca il alimentezi mereu. Rusinea si frica in marturisirea Evangheliei Domnului nostru Isus Hristos,sunt doua mijloace puternice ale diavolului de impiedicare a lucrarii mantuirii sufletelor,in toata istoria zbuciumata a omenirii cazute. Intreaga lucrare pe care o are de facut urmasul lui Hristos este marturisirea Domnului Isus Hristos si a Cuvantul lui Dumnezeu. Adevarata marturisire a Cuvantului lui Dumnezeu este numai aceia despre care vorbea ap. Pavel: "Nu umblam cu viclesug,si nu stricam Cuvantul lui Dumnezeu (cum fac cei mai multi). Ci,prin aratarea adevarului,ne facem vrednici sa fim primiti de orice cuget omenesc,inaintea lui Dumnezeu" (2 Cor.4:2). Alta latura a marturisirii adevarate a Cuvantului lui Dumnezeu este trairea celor scrise in Cuvant: "Sa tinem sus Cuvantul vietii" Filip.2:16). "Cine crede in Fiul lui Dumnezeu,are marturisirea aceasta in el...si marturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viata vesnica si aceasta viata este in Fiul Sau"(1 Ioan 5:10-11). "Marturia lui Isus este duhul proorociei"(Apoc.19:10). Solia inaltata de Domnul Isus trebuie s-o inalte si urmasul Lui: Unitatea in Dumnezeu. Orice dar primit de sus ne este dat in vederea "asteptarii Domnului nostru Isus Hristos." Dumnezeul harului si al dragostei desavarsite ne pregateste in vederea apropiatei reveniri a Domnului Isus,ca sa nu ducem lipsa de nici un dar,si lucrarea pe care a inceput-o in fiecare dintre noi,o va intari pana la sfarsit,in asa fel,ca sa fim fara vina,in ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.
*
"Credincios este Dumnezeu care v-a chemat la partasia cu Fiul Sau Isus Hristos, Domnul nostru. Va indemn,fratilor,pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos,sa aveti toti acelasi fel de vorbire,sa n-aveti dezbinari intre voi,ci sa fiti uniti in chip desavarsit,intr-un gand si o simtire"(1 Cor.1:9-10).
Noi,urmasii Domnului,trebuie sa fim bine incredintati ca,si atunci cand noi suntem necredinciosi,"totusi,El ramane credincios,caci nu se poate tagadui singur"(2 Tim.2:13). In credinciosia Lui,Dumnezeu ne-a chemat la partasia cu Fiul Sau Isus Hristos,Domnul nostru. Ce inseamna partasie ? Cuvantul vine de la "parte." Deci a fi parte din Hristos,din Trupul Lui,asta inseamna partasie cu El si cu ai Lui. Aceasta este chemarea noastra,noi care zicem ca suntem crestini,care prin credinta si pocainta,am intrat in mod constient,in Legamantul Mantuitorului Hristos. Mantuit (crestin),inseamna sa fii de aceiasi fire (natura) cu El. Numai partile dintr-un intreg,deci care sunt de aceiasi natura,pot avea partasie,deci se pot uni. Naturile deosebite se resping,se nimicesc una pe alta: apa cu focul,lumina cu intunericul,etc. Indemnul la unitate,din textul de azi,este adevarul cel dintai,care-l spune Duhul Sfant,celor credinciosi,prin slujitorii Mantuitorului Hristos. Unitatea credinciosilor incepe cu credinta,cum spune ap.Petru: "Catre cei cei ce au capatat o credinta de acelasi pret cu a noastra"(2 Petru 1:1),sau cum spune si ap.Pavel: "...Prin credinta,pe care o avem impreuna,si voi si eu" (Rom.1:12), sau "credinta noastra a amandurora..."(Tit 1:4). Si tot Pavel scrie: "Avem acelasi duh de credinta,potrivit cu ceea ce este scris"(2 Cor.4:13). Credinta este numai una (Ef.4:5),cea data de Dumnezeu sfintilor Sai (Iuda: 3),ratacirile sunt multe. Aceasta credinta ne da acelasi Duh,Duhul lui Hristos (Rom.8:9),acelasi fel de gandire,acelasi fel de vorbire,acelasi fel de traire. "Va indemn dar,fratilor...sa aveti acelasi fel de vorbire,sa n-aveti dezbinari intre voi.." Cum adica ? Fratii din Corint nu vorbeau la fel ? Da. Duhul de partida le incurcase limbile,caci,cum putea fi altfel,cand unul zicea: "Eu sunt al lui Pavel",altul zicea: "Eu sunt al lui Apolo",altul :"Eu sunt al lui Chifa",si altul: "Eu sunt al lui Hristos ?" Ca sa avem acelasi fel de vorbire,trebuie sa avem acelasi fel de traire,si anume: trairea Domnului Isus,felul Lui de a fi. Foarte usor se pot desparti credinciosii unii de altii,dar foarte greu se mai pot uni iarasi,ca sa se adune impreuna,si ceea ce duce la despartiri sunt mandria si duhul de partida. Numai ramanand in Domnul Isus,privind mereu numai spre El,numai asa putem fi in chip desavarsit una. Una in El. Cine are inima de inteles,sa inteleaga. Slavit sa fie Domnul !

 Campean Cezar