duminică, 27 iunie 2010


As vrea sa impartasesc cu d-voastra ultima mea experienta cu Domnul. Eu am avut cancer si am trecut printr-o operatie si un tratament radio-chimio-terapeut foarte sever, Am fost foarte bucuroasa cand la ultimele analize mi s-a spus ca boala s-a retras total. Dar in mintea mea s-au nascut tot felul de intrebari, care 100% nu erau de la Domnul. "De ce trebuie sa trecem si noi copiii Tai Doamne prin aceasta boala "cancer"? De ce daca tot trecem nu santem vindecati miraculos si sa nu trebuiasca sa trecem pe la medici? Nu s-ar putea sa faci deosebire intre noi si cei din lume, Doamne, cum ai facut cu evreii in tara Egiptului? ....
Tot framantandu-mi mintea, am auzit vocea Duhului Sfant zicandu-mi:
"Eu lucrez in fel si chip; aminteste-ti cum stateam langa tine, cand erai pe patul de suferinta (Ii simteam prezenta acolo la reanimare, unde nu avea voie nimeni sa stea langa mine) si cum am intervenit pentru tine si oameni au ramas uimiti de ceea ce am facut pentru tine. Aminteste-ti de pacea ce am lasat-o peste tine ( aveam o pace in acele zile, ca ma uimea si pe mine), de increderea ta, de zambetul si multumirea ce Am pus-o pe fata ta si cantarea de lauda care ti-Am lasat-o in inima. Am pus dejetul pe rana ce au facut-o oameni si s-a vindecat ( doctorii erau uimiti ce repede mi s-a vindecat rana (operatia), in ciuda diabetului depistat). Nu te-am lasat nici o clipa singura!
Am dorit ca cei din lume sa nu poata zice in ziua aceea: "... bine, bine dar pe ei i-ai scutit de boli si suferinte!"
Voiam sa le spun prin pacea ta, prin seninatatea ta si bucuria pe care ti-am dat-o:
"Priviti, acesta este copilul Meu; si ea sufera, dar nu dispera, si ea este bolnava dar nu ma blastama si nu se leapada de Mine!"
Si apoi am vrut ca prin incercare sa te curat de zgura, sa-ti intaresc credinta; iar prin lipsurile pamantesti am vrut sa te fac sa-ti incredintezi ziua de maine in mana Mea.
Ochii Mei au plans pentru tine, pentru ca durerea ta a fost si durerea Mea.
Prin toate astea te-Am binecuvantat!!!"
Inca odata trebuie sa ma plec in fata intelepciunii Lui Dumnezeu si sa spun ca si psalmistul: " Cat de nepatrunse mi se pas gandurile Tale, Dumnezeule, ..."
Dumnezeu nu ne lasa sa trecem la voia intamplarii prin incercari, El are un scop bine intemeiat. Daca nu ne vindeca sa putem spune "uoau" nu inseamna ca nu si-a facut numele de Slava in fata celor necredinciosi. Am citit undeva :
"Am invatat ca infrant nu sunt atunci cand am durere in suflet, cand am lacrimi in ochi, infrangerea e atunci cand incetez sa mai cred, cand incetez sa mai lupt,,,, Dar adevarati luptatori nu renunta niciodata ... Ei lupta pana la sfarsit ... deci ... lupt! Caci ma asteapta Isus cu bratele deschise la sfarsitul drumului sa-mi dea cunuma de imvingator."

Pavel Valeria

Niciun comentariu:

 👀Eram copil si imi amintesc cu groaza o intamplare care m-a marcat serios. Locuiam pe o strada care era perpendiculara cu calea ferata , s...