Intrebarile "de ce-ului" ne framanta si ne ingreuneaza viata adesea. Dar un raspuns la acest "de ce?" poate da viata. "De ce duc lipsa de lucrurile materiale stiind ca Dumnezeu este Tatal meu si ca El are in Mainile Lui toate visteriile lumii acesteia?" - o intrebare care m-a pus pe studiu si rugaciune. Dorinta mea fiind sincera nu a intarziat sa fie satisfacuta. Am cautat la oamenii scripturii, oameni lui Dumnezeu si nu am gasit nimic care sa ma faca sa pricep de ce, dar cand am ajuns, in cele din urma ( din pacate in cele din urma) la Domnul Isus am inteles. Ispitirea Domnului Isus in pustie ne spune ca Isus nu a pus pe prin plan firea pamanteasca ci sufletul, desi era infometat. A refuzat sa transforme pietrele in paine, dar a inmultit painile si pesti. El s-a dedicat in totalitate lucrarii pentru care era aici pe pamant fara sa tina seama de nevoile Sale personale.
"De ce suferim si Dumnezeu nu intervine?" - iata inca o intrebare de-ce-ista. Sa ne amintim ca Domnul Isus pe Golgota s-a lasat omorat desi putea in orice clipa sa coboare de pe cruce. Dar El a stiut ca are o misiune de indeplinit si ca sufletul are prioritate.
Oare noi nu stim ca suntem urmasii lui Isus si ca avem o misiune sfanta pe pamant? De ce (iar de ce-ul) atunci ne luptam atat de mult sa ne facem viata mai indestulata si fara griji aici pe pamant? Am uitat noi ca sufletul are prioritate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu