Cancerul face ravagii. Mor oameni apropiati, cunoscuti si necunoscuti, pe capete. Este groaznic cand ai aceeasi boala si vezi ce se intampla in jurul tau si te intrebi cu ce esti mai bun de inca mai esti in viata. Nu-ti mai este frica de moarte pentru ca ti-a ranjit o data in fata si ai vazut ca nu este nu stiu ce de ea, dar fiorul ei il simti pe firea spinarii ori de cate ori moare cineva de cancer. Ieri am vorbit cu cineva care are mama bolnava de cancer. Stiti care a fost prima intrebare? Ce marcar are?! Retraiesc fiecare treapta de tratament si suferinta alaturi de fiecare bolnav cunoscut. Este o totrtura. Si asta nu ar fi asa de rau daca nu m-ar chinui si intrebarile: de ce? Daca as putea face ceva .... da, ma rog ca si pentru mine pentru ca simt ca si cum eu as fi in chinul tratamentului si-al bolii dar de fiecare data Dumnezeu alege varianta cea mai simpla; Il duce acasa. Sa nu credeti ca ma plang, nu, dar simt ca nu am nici un merit si totusi traiesc .... da, asta simt, VINA. De ce? Poate puteti dvs careva sa ma lamuriti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu