Hai să tânjim. Să dorim. Să iubim. Să suspinăm de dor. Hai. Acum. Nu mâine. Da, acum. Să tânjim după Domnul.

Îţi mai aduci aminte de momentele minunate petrecute în prezenţa Lui? Ţii minte când zâmbeai fără motiv şi ştiai că de fapt El este scutul Tău? Grijile care atunci ţi se păreau minore, acum au luat înfăţişare de monstru. Sufletul tău mai suspină după locaşurile Sfinte, sau acum suspină de prea multe probleme? Nu ştiu dacă şi tu, nu ştiu nici măcar dacă înţelegi ce vreau să spun, dar eu una m-am lăsat “furată” de cotidianul vieţii. Am lăsat ca activităţile zilnice să devină o prioritate, înaintea Lui. Oare nu ne-am legat prea mult de Pământ? Nu oare, cumva, ne gândim cu groază la moarte? Ne gândim cu cine va rămâne casa, banii, maşina şi tot pentru ce am lucrat atâta timp? Dar oare asta vrea Domnul? Să iubim atât de mult Pământul, încât să ne gândim cu groază la clipa în care vom pleca?
   Hai să tânjim. Să dorim. Să iubim. Să suspinăm de dor. Hai. Acum. Nu mâine. Da, acum. Să tânjim după Domnul.                  sursa:http://www.usaharului.net/