Marturia fostului profesor Petelle care a redactat o cronică de astrologie într-un săptămânal cunoscut din Canada

„Am început să mă droghez pentru a face să dispară foamea mea după plăceri. Aceasta m-a condus la astrologie. De-a lungul istoriei, drogurile au fost utilizate în timpul ceremoniilor cu caracter ocult. Iată de ce astăzi drogaţii sunt atât de favorabili ştiinţelor oculte. Astrologia este mama acestor ştiinţe. Timp de trei ani, am studiat astrologia, horoscopul cu diagnostic medical, de la prezicere la psihanaliză. Mă întrebam cum putea exista o legătură între diferitele componente ale Universului şi comportamentul indivizilor. Astăzi ştiu că este imposibil să existe o asemenea relaţie. Deci nu pe un asemenea criteriu facem preziceri. Dumnezeu i-a zis Iui Iov: „Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ?" (Iov 38:33). Iată de ce eu însumi am fost surprins făcând preziceri exacte. Îmi era greu să asociez viaţa unei persoane cu zeci de arcuri întrepătrunse care formează figuri geometrice pe harta cerului. Acum înţeleg de ce arătam adevărul. Satan îmi vorbea prin harta cerului, cum o face altora prin intermediul globurilor de cristal, cărţilor, ceaiului sau pendulei. Nu în obiectele acestea stă puterea, nici în cei care le utilizează, ci această forţă supranaturală a ghicitului vine de la Diavolul. Cei ce veneau ca să mă caute erau angoasaţi.
Dependenţa lor psihologică demonstrează cât de nefastă este astrologia. Acum îmi dau bine seama că, deoarece viitorul lor era prevăzut, nu le mai rămânea decât să se supună. Eu însumi eram sclavul propriilor mele preziceri. În anul 1971, unul din prietenii mei s-a predat lui Isus Cristos. M-a uluit schimbarea vieţii sale. Am început atunci să răsfoiesc Biblia, trecând peste ceea ce îmi displăcea, însă eram convins că aici se află întregul adevăr. Şi atunci m-am simţit foarte neputincios în faţa nevoilor clienţilor mei angoasaţi.
Într-o zi, Dumnezeu îmi vorbi prin aceste versete:
„Vino dar cu descântecele tale şi cu mulţimea vrăjitoriilor tale cărora ţi-ai închinat munca din tinereţe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti. Te-ai obosit tot întrebând; să se scoale dar şi să te scape cei ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc după lunile noi, ce are să fi se întâmple! Iată-i, au ajuns ca miriştea pe care o arde focul, şi nu-şi vor scăpa viaţa din flăcări; căci nu va fi ca un cărbune la care se încălzeşte cineva, nici un foc la care stă. Aşa va fi soarta celor pe care te oboseai să-i întrebi şi cei cu care ai făcut negoţ din tinereţea ta se vor risipi fiecare într-o parte: şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor" (Isaia 47:12-15).
În 1972, am fost invitat să particip la Salonul Internaţional al Ştiinţelor Oculte de la Montreal. Acolo am fost scârbit şi dezgustat de tot ce am văzut. De exemplu, un fakir culcându-şi copilul de un an pe un pat de cuie, spunea că acesta nu-i produce dureri. La acest salon, am primit vizita a două călugăriţe care au venit să mă consulte din curiozitate. Am făcut cunoştinţă şi cu un preot care privea într-un glob de cristal.
Într-un cuvânt, Biblia m-a tulburat; eram pus în faţa unei alegeri pe care trebuia s-o fac fără nici o zăbavă. În caz contrar nu-mi rămânea decât să mă sinucid. Am simţit că nu mai pot trăi nici o clipă în această lume mizerabilă şi fără Dumnezeu. Trebuia să ies urgent din mocirla aceea şi să-I spun “da” lui Isus. Am făcut-o la 28 mai 1972."