Stau si privesc simfonia fulgilor de nea care ma imbie la visare.
Cum va fi cand voi parasi acest trup de tarana greu si nepunticios?
Voi zbura asemenea acestor fulgi de nea, doar ca gavitatia va fi a cerului.. Da, voi zbura si poate pentru o clipa voi cobora, dar, numai pana se va face desprinderea, apoi, voi zbura intr-un zbor efemer si frant de fericire, plutind in bataia Duhului lui Dumnezeu spre locul pregatit de insasi Fiul Sau, Isus Cristos.
Va fi poate o clipa de ezitare cand ma voi deprinde din lanturile suferintei, a tinii, cand scuturand praful de pe picioare voi fi eliberata de orice responsabilitate, cand pacatul isi va frange ghearele-i ascutite, atat doar, apoi imi voi lua zborul catre vesnicie, catre bucuria mult visata. Cete de ingeri ma vor intampina-n slava-i cereasca si ma vor lua pe aripile lor si ma vor conduce inaintea Celui Vesnic.
De ce sa ma intristez ca voi pleca?
De ce sa numesc moarte, intoarcerea acasa?
"De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în "ziua aceea", Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu