- Firav ma-nalt spre cer, de acolo imi vine vointa de-a ma ridica, de acolo vine lumina ce-mi da pricepere si de acolo primesc putere sa am viata. Nu stiu cum am fost aleasa si cum a fost sortit destinul meu de-a fi Neghina. Nu stiu de ce toti vor nimicirea mea, de ce menirea mea este focul si de ce tot ce fac este rau?! Nu fac decat ce-mi dicteaza instincul de-a supravietui. Am fost semanata in brazda, la fel si graul, am primit hrana si lumina, la fel si graul ..... el a crescut umil fara culoare, pe cand eu ma-nalt semet, am inflorit dand ariei o priveliste de invidiat. De ce, atunci, eu sunt cea urata de toti si de ce sunt data pilda ca fiind cea rea?! - intreba Neghina.
- Vezi tu, spuse graul, noi crestem impreuna pentruca Tatal are mila si de cel bun si de cel rau, insa vine ziua cand semetia ta va fi nimicita, floarea ta va cadea, vine ziua cand vom fi pusi in cantar si vom fi trecuti prin sita si cernuti, atunci vom fi despartiti pentru totdeauna pentru ca faptele ne var urma, trairea noastra ne va da volum si greutate. Am crescut si ne-am hranit sub aceiasi ploaie, ne-am inaltat spre aceiasi lumina, am simtit aceasi adiere de vant si totusi suntem diferiti pentru ca eu odata cu lovitura ploii am sorbit si dragostea Tatalui si nu am cartit si plans sub povoara ci m-am ridicat mai puternic, hranit fiind chiar din lovitura data. N-am trait ca fiu rebel de aceea la greu m-am spriginit de fratii mei si, de ce nu, de tine, Neghina, important era sa raman in picioare si sa dau rod, sa pot hrani si pe alti. Tu, Neghina este adevarat ca dai rod dar rodul tau dauneaza, otraveste. Acum sa ateptam pana la seceris ..... si vom vedea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu