Cea mai mare minune din Biblie nu este trecerea Mării Roşii sau învierea lui Lazăr din morţi, ci convertirea unei persoane prin puterea lui Dumnezeu, astfel încât acea persoană să devină o făptură nouă în Isus Hristos.
Mântuirea înseamnă eliberare din strânsoarea păcatului. În Vechiul Testament, uneori, cuvântul mântuire se referă la izbăvirea dintr-o primejdie (Ieremia 15:20). Uneori este folosit pentru a descrie eliberarea celui slab de sub puterea asupritorului (Psalm 35:9-10). Alteori, cuvântul este folosit cu referire la o izbăvire naţională de sub ameninţare militară (Exod 14:13). Dar cuvântul mântuire îşi găseşte înţelesul cel mai profund în domeniul spiritual. Ideea că fiecare fiinţă umană are nevoie de mântuire este una dintre cele mai specifice învăţături ale Bibliei.
Există în Scripturi alţi termeni asociaţi cu conceptul de mântuire. Naşterea din nou se referă la a fi viu în Hristos (Ioan 3:3). Răscumpărarea se referă la semnificaţia mântuirii - un preţ plătit pentru ca o persoană să poată fi adusă înapoi la Dumnezeu. Împăcarea indică o schimbare în relaţia cu Dumnezeu. Jertfa anulează mânia lui Dumnezeu. Toţi termenii aceştia sunt folosiţi pentru conceptul mai larg de mântuire.
Mântuirea este procesul complet prin care Dumnezeu dezleagă fiinţele umane păcătoase din legăturile păcatului şi le transformă complet din interior în afară. Mântuirea are loc în trei timpuri: trecut, prezent şi viitor. Oamenii care Îl acceptă pe Isus Hristos prin credinţă, se pocăiesc de păcatele lor şi încheie un legământ de ascultare faţă de Isus Hristos prin botezul creştin, pot să spună împreună cu ceilalţi credincioşi:
„Am fost mântuiţi de pedeapsa păcatului (acţiune numită justificare); suntem mântuiţi de puterea păcatului (acţiune numită sfinţire); vom fi mântuiţi de prezenţa păcatului (acţiune numită proslăvire)”.
Justificarea înseamnă că am fost primiţi de Dumnezeu pe baza neprihănirii perfecte a lui Hristos. Sfinţirea este trăirea unei vieţi curate în fiecare zi a existenţei noastre. Proslăvirea înseamnă perfecţiunea pe care o vom atinge în împărăţia ce va veni. Justificarea se referă la „îndepărtarea vinei”. Sfinţire înseamnă „să fii pus deoparte prin sfinţenie”. Proslăvirea sugerează „recolta finală”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu