Mireasa scumpa, mire drag
Mireasa scumpa,
mire drag,
am vrut s-astern si eu,
voioasa,
pe-al casniciei voastre prag,
urarea cea mai calduroasa.
Si-am intrebat din zori
pe-oricine,
pe crini,
pe nuferi:
Ce sa spun?
Ce ganduri bune sa le-adun?
Si ce urari din zari senine?
Un trandafir
m-a agatat
si,
fara sa mai dea binete,
mi-a zis:
Ureaza FRUMUSETE!...
Pe vale,
firele de grau,
crescute-n brazdele de plug,
mi-au zis:
Ureaza-le BELSUG!
Sa fie casa vasnic plina,
precum e sacul de faina.
Apoi,
in cale,
un bujor
cu chip aprins
mi-a zis:
Frate!
Ce vrea tot omul?
SANATATE!
Ureaza-le,asa zic eu,
sa aiba chipul ca al meu!
Mai sus,
pe-o coasta,
un stejar
imi zise grav:
Sunt de parere
sa le urezi atat:
PUTERE!
Si-apoi,
din vita cea de vie,
doi strugurei chilimbarii
mi-au zis:
Ureaza
BUCURII!
Dar m-am oprit si la furnica.
Vreti sa va spun ce-a zis?
Mi-e frica...
A zis:
Urarea ta sa fie
atata numai:
HARNICIE!
Si cum stateam asa pe ganduri...
(sa spun cumva tot siru-ntreg?...
sau numai una sa aleg?...)
deodata,
mai de catre seara,
doi porumbei
de nea
zburara
din ceru-albastru
catre mine
cand coborand in serpentine,
cand iar urcand in joc duios.
Apoi venira tot mai jos
si,
dupa cercuri fara numar,
s-au asezat incet pe umar,
ca sa-mi soptesca la ureche:
Am fost trimisi din Cer,
pereche,
cu-acest cuvant
de la Isus:
Pentru mireasa,
pentru mire,
un singur lucru ai de spus:
IUBIRE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu