"Acum,vedem ca intr-o oglinda,in chip intunecos; dar atunci,vom vedea fata in fata. Acum,cunosc in parte; dar atunci,voi cunoaste deplin,asa cum am fost cunoscut si eu pe deplin. Acum dar raman aceste trei: credinta,nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea"(1 Cor.13:12-13).

Câmpeanu Cezar

Mare este dragostea ! Este asa de mare cat Dumnezeu,pentru ca Dumnezeu este dragoste. Despre nimic in lume nu s-a scris asa de mult,cat s-a scris despre dragoste. Nimic in lume n-a fost cantat mai mult ca dragostea,pentru ca nimic in lume nu-i mai apropiat de viata ca ea. Exista insa dragoste fireasca,naturala,pe care o au parintii fata de copii,copiii fata de parinti,rudele si prietenii intre ei,si exista dragoste dumnezeeasca,dragoste care intrece puterea de pricepere a mintii omului firesc,dragoste turnata de Dumnezeu in inima celui credincios,prin Duhul Sfant (Rom.5:5). Despre aceasta dragoste vorbeste ap. Pavel in 1 Cor.13. Cap.13 din 1 Cor. este cea mai frumoasa cantare a dragostei dumnezeesti - dragostea crestina. Dragostea despre care este vorba in acest capitol,nu este o teorie frumoasa,mestesugit alcatuita,ci este viata,este fiinta,este Domnul Isus Hristos insusi,aratat aici in toata plinatatea Lui. Dragostea este viata,lumina,frumusete, eternitate. "Acum vedem ca intr-o oglinda..." In oglinda se vad realitatile,dar nu se pot pipai. Duhovniceste,realitatile ceresti,promisiunile,le vedem in Biblie,dar nu le putem pipai ca pe lucrurile fizice. Stim insa ca sunt acolo,si ni le insusim prin credinta. Ceea ce putem pipai este viata sfanta a celor care vad realitatile ceresti. Numai prin credinta se pot vedea aceste realitati. Cei credinciosi sunt realitatile ceresti,pe care le-a dat Dumnezeu pe pamant,ca sa fie o marturie,in mijlocul celor care inca nu au credinta. Dragul meu,care citesti aceste cuvinte,cum este viata ta de credinta pe pamant ? Este ea o realitate,sau doar o forma,o inchipuire ? Iata,o intrebare,peste care n-ar trebui sa treci usor ! "Acum,vedem ca intr-o oglinda,in chip intunecos,dar atunci vom vedea fata in fata." "Acum" si "atunci" sunt cuvinte care arata doua stari de lucruri. Ca sa avem parte de un "atunci" fericit,adica de un viitor luminos,trebuie sa traim "acum" in ascultare de Dumnezeu si de Cuvantul Lui. Viitorul este un copil al prezentului. "Acum.cunosc in parte,dar atunci voi cunoaste deplin,asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin." Iarasi intalnim cuvintele "acum" si "atunci." Noi cunoastem in parte pe Dumnezeu,dar El ne cunoaste pe deplin. Pe dragostea lui Dumnezeu,si pe aceasta cunoastere pe deplin se intemeiaza credinta mea: "Caci pe aceia,pe care i-a cunoscut mai dinainte,i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau,pentru ca El sa fie cel intai nascut dintre mai multi frati. Si pe aceia pe care i-a hotarat mai dinainte,i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat,i-a si socotit neprihaniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti,i-a si proslavit. Deci,ce vom zice noi in fata tuturor acestor lucruri ? Daca Dumnezeu este pentru noi,cine va fi impotriva noastra ?"(Rom.8:29-31). Ce mai pot spune,in fata atotcunoasterii Lui Dumnezeu,si a dragostei Lui fara margini ? Ma inchin cu smerenie si recunostinta,si ma abandonez cu totul in mana dragostei Sale. "Acum dar raman aceste trei:credinta,nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea." Dragostea de aceea este mare,fiindca ea cuprinde in sine ascultarea de Dumnezeu: "Daca Ma iubiti,veti pazi poruncile Mele" - spunea Domnul Isus.(Ioan 14:15),iar inaintea ascultarii de Dumnezeu,de Cuvantul Sau scris,nu este alta virtute. Ascultatorii de Dumnezeu,de Cuvantul scris,sunt adevaratii sfinti,nu cei din icoanele de pe pereti. Acestia (ascultatorii implinitori ai Cuvantului),poarta pe Hristos in ei (Col.1:27-28),si-L sfintesc ca Domn in inimile lor (1 Petru 3:15). Ei alcatuiesc Biserica cea vie - Trupul lui Hristos. Dragostea este cea mai mare dintre cele trei,pentru ca ea are in sine indelunga rabdare si smerenia (vers.4). Unde nu este indelunga rabdare nu este dragostea adevarata din Dumnezeu,si nici Duhul Sfant cu roada Sa.(Rom.5:5; Gal. 5:22). Iar "daca n-are cineva Duhul lui Hristos,nu este al Lui."(Rom.8:9). Iata de ce,dragostea este cea mai mare. Dragostea adevarata,este haina vazuta a credintei adevarate, credinta potrivit cu ceea ce este scris,credinta care lucreaza prin dragoste, credinta care se vede prin fapte.( Vezi Gal.5:6; Iacov 2:17,20,22). Slavit sa fie Domnul !