Pregătirile culinare de Paşti şi de Crăciun sunt cele mai laborioase din tot anul. Femeile muncesc din greu zile la rând de dimineaţa devreme până noaptea târziu. Sunt chiar unele preparate (care au probabil o însemnătate religioasă) pe care unii ţin cu orice preţ să le aibă! Câte case sunt lipsite de sarmale şi cozonaci de Paşti, de Crăciun, cu ocazia nunţilor, înmormântărilor şi a pomenilor??? Dar din câte lipseşte rugăciunea, mulţumirea faţă de Dumnezeu pentru acel belşug, şi toate celelalte lucruri care Domnul ar vrea să nu lipsească dintr-o casă. N.T. nu cere aşa ceva, iar în V.T. astfel de practici au fost osândite - Ier.7:18,19,22,23. Oamenii însă ţin cu toată râvna acestea şi neglijează cu totul ascultarea de Dumnezeu.
Acesta este un aspect: să uiţi de Mântuitorul când Îi serbezi naşterea, şi să preţuieşti mai mult ca mântuirea, mâncarea tradiţională…Însă este ceva mai mult decât atât: Nu-i vorba de orice mâncare (cei mai mulţi s-ar socoti jigniţi dacă la o astfel de ocazie le-ai servi peşte sau pui, etc.) ci este un anumit animal care "trebuie" jertfit cu această ocazie…
Ziua de Ignat, numită şi Ignatul porcilor, este o sărbătoare care cade în 20 decembrie: este ziua în care a fost rânduită datina tăierii porcului de Crăciun. Ţăranii cred chiar că un porc neînjunghiat în ziua Ignatului nu se va mai îngrăşa, pentru că atunci el îşi visează cuţitul. Să-l mai ţii în ogradă după această dată nu e de nici un folos de vreme ce porcul nu mai pune carne pe el, ba chiar poate dăuna, căci înjunghierea lui cu întârziere poate provoca evenimente neplăcute.
Obârşia păgână a sacrificării porcului este evidentă. În Egiptul antic, porcul era adus ca jertfă zeului Osiris, iar in Grecia antică un ritual similar se săvârşea în cinstea zeiţei Demeter. Ceremoniile sacrificiale din lumea antică corespundeau întotdeauna cu perioadele de înnoire a timpului calendaristic. Prinderea şi înjunghierea porcului în ziua de Ignat, pârlirea părului, jupuirea şi tăierea cărnii păstrează până azi urme ale unor elemente de ritual păgân, a căror semnificaţie însă s-a pierdut.
Ziua Sfântului Ignatie Teoforul - Ignat cum îl ştie orice român dus la biserica - înseamnă sacrificarea porcului care grohăie prin ogradă...
Ignatu' - un obicei tradiţional românesc
Porcul era considerat în vechile culturi animal sacru. În tradiţia populară românească, Ignatu' este o divinitate solară care a preluat numele şi data de celebrare a Sfântului Ignatie Teoforul din calendarul ortodox. Există un timp ritual al sacrificiului porcului - ziua de Ignat (20 decembrie) sau după Sfântul Vasile (aproximativ aceeaşi zi pe stil vechi), dimineaţa în zori - moment al zilei propice multor practici rituale.
"Dacă nu tai porcul de Ignat, nu-i mai merge bine... După Ignat, porcul slăbeşte" spun bătrânii.
"Victima" este pregătită cu gesturi şi formule rituale: animalul este stropit cu apă sfinţită, este aşezat cu capul spre răsărit, pe frunte sau pe ceafa este trasată cu cuţitul o cruce pe care se presară sare, iar în casă sunt rostite formule rituale: "Doamne ajută!", "Să-l mâncăm cu sănătate!".
Alte obiceiuri scot în evidenţă valoarea animalului ca simbol al vieţii: părul porcului trebuie înmuiat în sânge "pentru ca să nu se stingă neamul porcilor", iar sângele care curge în timpul sacrificiului trebuie strâns într-un vas cu mei.
Ansamblul ritual al "tăierii" porcului este încheiat prin masa comună (numită "pomana porcului") ce se desfăşoară într-o atmosferă solemnă, în linişte, realizându-se, în primul rând, comuniunea spirituală a participanţilor la actul sacrificial înfăptuit.
Ce să facem atunci? Să nu mai mâncăm porc de Crăciun? Întâi de toate, să ne asigurăm că avem o inimă curată înaintea Domnului, că El este Cel mai de preţ pentru noi. Să nu socotim că se va prăbuşi lumea dacă nu avem porc de Crăciun! Nu porcul este important în aniversarea naşterii Mântuitorului. Important este că Dumnezeu a privit din sfinţenia Sa la starea noastră căzută şi fără speranţă şi ne-a trimis pe Fiul Său ca să ne salveze din ea. Apoi, dacă descoperim vreo practică păgână (tradiţie, superstiţie) în tăierea porcului şi pregătirea preparatelor din carne de porc pentru Crăciun, să renunţăm la ele. Putem tăia porcul şi nestropit cu aghiasmă, şi dacă nu-l punem cu botul spre răsărit. Îl putem mânca şi dacă nu îi facem cruce pe cap - "Păi trebuie să-i pun sare în cap ca să nu se strice!" Dar sarea se poate pune numai într-o cruce? Fă-i un Z, un Y, fă-i un nas şi două încreţituri pe frunte, mai pune-i o linie drept gură şi două mai mici drept ochi, dar nu mai ţine datina aceea păgână! Nu-l mai tăia de 20 decembrie! Taie-l pe 19 sau pe 21! Apoi, dacă dai de mâncare celor ce te-au ajutat, n-o face ca şi cum dai o masă în urma unei jertfe, ca în V.T.; dacă îl tai cu familia, aşezaţi-vă la masă ca în orice altă zi: nu faceţi "pomana porcului"… Etc.
http://www.zamolxis.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=67
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu