Am putea spune chiar că acestea sunt surorile gemene ale mândriei. Iată ce spune Dumnezeu, pe muntele Sinai, cu privire la invidie: „Să nu pofteşti casa aproapelui tău, aici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău" (Exod 20:17). Bărbatul invidios şi femeia invidioasă Îl fac mincinos pe Dumnezeu. De ce să pofteşti bunuri de la aproapele tău, de vreme ce Dumnezeu are pentru noi tot ce ne trebuie? Invidiosul este o fiinţă foarte nenorocită, nemulţumită de ceea ce are. El doreşte totdeauna să aibă ceea ce vede la ceilalţi. Atitudinea aceasta, în loc să te inspire la o activitate utilă care este sursa oricărui câştig, te predispune la pasivitate. Invidiosul vrea să profite, fără să investească, fără să trudească. El nu-L cunoaşte pe Dumnezeul belşugului, şi trăieşte ca un leu închis în cuşcă. El pofteşte mereu din dosul gratiilor, însă fără să le poată trece vreodată. Gelozia i se poate uşor citi cuiva pe faţă. Ochii gelosului joacă în toate părţile, iar cuvintele sale sunt pline de amărăciune. El se aseamănă cu un arici ce îşi arată ţepii ori de câte ori găseşte cu cale că e bine s-o facă. În Galateni 5:20 citim că faptele firii pământeşti sunt: „preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de părţi de, pizmele." Să trăim frumos, să fim cinstiţi, cumpătaţi, evitând excesele. Să trăim frumos, ca în timpul zilei. Gelozia anihilează credinţa, îi frânge aripile şi-i leagă de gât o piatră de moară. Bărbatul şi femeia care au fost subjugaţi de gelozie, de pizmă, nu vor putea întreprinde niciodată ceva pentru gloria lui Dumnezeu, căci invidia îl împiedică pe creştin să se folosească de măreţele promisiuni ale lui Dumnezeu. Şi atunci, ce-i de făcut? Să-I mărturisim lui Dumnezeu toate greşelile şi păcatele noastre şi să reparăm, pe cât ne stă în putinţă, prejudiciile aduse oamenilor. Cine va putea calcula vreodată toate calomniile şi certurile şi animozităţile - toate aceste cuiburi de şerpi veninoşi - care au provocat atâtea pagube lucrării lui Dumnezeu?
Porunciţi, în Numele lui Isus, acestui duh potrivnic să vă părăsească odată pentru totdeauna şi ziceţi, cu toată convingerea: „Pleacă, duh rău, care mi-ai pricinuit atâta tulburare şi suferinţă, şi să nu te mai întorci la mine niciodată!"
Oricât de complicat ţi-ar părea lucrul acesta, crede din toată inima, cu simplitatea şi sinceritatea unui copil, într-o eliberare deplină, garantată în Numele Domnului Isus Cristos.
Sergine Snanoudj
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu