luni, 17 octombrie 2011

Este clar că perioadele de pustiu fac parte din viaţa noastră. Ferice de cel ce cunoaşte izvorul din deşert care se cheamă Isus Cristos.


Mai importantă decât "faptele" Sale este "existenţa" Sa. Vă amintiţi cu siguranţă întâmplarea când Dumnezeu i-a vorbit lui Moise în pustie din tufişul arzând. Moise a primit cu acel prilej însărcinarea din partea lui Dumnezeu de a se întoarce pentru a elibera poporul Israel din robie (Exodul 3:14). La întrebarea lui Moise, care este Numele Dumnezeului care îi vorbeşte, El îi răspunde: "EU SUNT" şi adaugă: "Spune poporului lui Israel: Cel ce este EU SUNT m-a trimis la voi: Domnul!"
Dacă noi credem în Dumnezeu numai fiindcă El face anumite lucruri, ca de exemplu, ne ocroteşte, ne dă hrană etc., ne vom prăbuşi, imediat ce Dumnezeu va face ceva ce nu ne place. Dumnezeu este mai mult decât doar un Dumnezeu care face, El este de fapt Dumnezeul cel mare, care este. Dacă eu cred în mod simplu în Dumnezeu, mă încred în El, deoarece mă bazez pe faptul că El este, adică există, atunci credinţa mea va rezista şi în clipele de suferinţă.
Credinţa în Dumnezeul care este ne face independenţi de situaţia personală. Poţi avea încredere în El fiindcă Dumnezeu nu este un oarecare, ci este Jahve (Cel veşnic) şi El Shaddai (Dumnezeul atotputernic). El este Dumnezeu mare, Creatorul cerului şi al pământului, în care s-au încrezut deja Avraam, Moise şi David, deşi toţi trei fuseseră trimişi pentru o anumită perioadă în pustie, în adevăratul sens al cuvântului.
Este clar că perioadele de pustiu fac parte din viaţa noastră. Ferice de cel ce cunoaşte izvorul din deşert care se cheamă Isus Cristos. 
Dacă Dumnezeu ne lasă să trecem prin anumite experienţe dureroase, nu mai înţelegem nimic şi întrebăm: "Cum poate îngădui Dumnezeu aşa ceva?" O asemenea întrebare este desigur permisă şi într-un fel chiar îndreptăţită, însă mai greu este când ne blocăm în această fază şi renunţăm la credinţa în Dumnezeu, întrucât nu-L mai putem înţelege.
Pentru noi ca şi creştini (adică nişte oameni care şi-au pus viaţa la dispoziţia lui Dumnezeu) există şi o cu totul altă perspectivă cu privire la Dumnezeu:
Deasupra Dumnezeului care face se află Dumnezeul care este! 
 
 

Niciun comentariu:

  Dragostea   Un tata isi aduna copii pe langa patul in care zacea si le face decunoscut ce le lasa fiecaruia. Averea era mpartita in mod eg...