Am invatat.

Am invatat ca nu trebuie sa transform un om intr-un zeu, ori sa il pun pe un piedestal, caci pana si cei mai de apreciat oameni au defectele lor.
Am invatat ca nu trebuie sa judec pe nimeni pentru alegerea sa, mai ales in momentul in care nu pot intelege.
Am invatat ca uneori ne dorim sa reparam greseli, dar prea tarziu.
Am invatat ca oamenii vin si pleaca din viata ta.
Am invatat ca fiecare om are o destinatie si in acelasi timp am inteles ca destinatia este posibil sa nu fi tu .
Am invatat ca de multe ori a iubii nu este totul.
Am invatat ca viata te indreapta catre oameni ce raman doar episoade in viata ta .
Am invatat ca ai de trait multe episoade pana la terminarea sezonului din viata ta in care tu ai rolul principal.
Am invatat ca daca ai rabdare, timpul poate fi de partea ta .
Am invatat ca daca presezi lucrurile, poti alunga tot din jurul tau.
Am invatat ca asteptarile pe care le ai de la ceilalti sunt in primul rand responsabilitatea ta, apoi a lor.
Am invatat ca asteptarea este de multe ori leacul cel mai bun.
Am invatat ca poti continua mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.
Am invatat ca atunci cand sunt suparata, am dreptul sa fiu suparata, dar nu am dreptul sa fiu REA.
Am invatat ca doar TU esti responsabil pentru ce devii.
Am invatat ca viata imi poate lua tot ce mi se cuvinte intr-o clipa , chiar daca este corect,moral sau ilegal
Am invatat ca daca fac ceea ce ma sperie cat mai repede, moartea fricii este in mod cert sigura.
Am invatat ca viata este o tragedie atunci cand o privesc in prim-plan , si o comedie cand o privesc in plan-larg.
Am invatat sa inteleg ca oamenii fug uneori de ceea ce iubesc, din teama de a deveni neputinciosi. Ei pot lupta, fara sa iubeasca ori renunta, iubind.




Si cel mai important, am invatat ca daca am pierdut ceva sa stau linistita, caci nu am pierdut mult. Daca am pierdut mult, sa fiu in continuare relexata, caci nu am pierdut totul.
Iar daca am pierdut totul, sa imi traiesc viata total , caci oricum nu mai am ce pierde.

Am nimic fara tine

''Am mintea neliniștită, privirea pierdută și inima, încă, în reconstrucție. O distanță ce, uneori, se mărește infinit mai mult, o valiză goală și un alt sfârșit de săptămână fără tine.Am chef să zbor, teama gravată în frunte și o promisiune de a nu uita niciodată.

Am, închis într-un sertar, tot ce n-am spus niciodată, un calendar în care însemnez fiecare zi fără tine și o umbrelă pentru zilele ploioase. Am un „am nevoie de tine” încuiat între buzele mele și nu-l voi lăsa să iasă! Un telefon ce nu sună, o poveste ce nu se termină și alta ce nu știe dacă să înceapă. Am un zâmbet, în spatele ochilor triști, un chef, claustrofobic, de a te săruta și… un bilet de autobuz. Am inspirația adormită și mâinile goale ce te caută… Am o melodie care se repetă, versuri ce te cheamă și nu știu… parcă nu pot gândi. Am un gol între brațe și, în buzunare, fiecare îmbrățișare pe care n-am oferit-o. Parcă nu-mi găsesc locul, viața… Am mii de întrebări, nici o carte cu răspunsuri și nevoia de a scrie. Îți păstrez numele pe buze: între sărutul ce mi l-ai dat și cel pe care, încă, trebuie să mi-l dai. Am un vis ce se tot repetă și dorința de a mă întoarce, noapte de noapte, în același pat. Am o cameră prea mică pentru atâtea prostii, un „nu știu unde naiba să mă duc” și o tăcere ce mă sufocă. Am chef să plâng, alteori să râd, ochii acoperiți și teama de-a nu ști ce va fi la final. Am mii de pietre în drumul meu; rănile deschise, încă dureroase și faptul că știu că voi cădea din nou. Am o cutie cu amintiri, o viață trăită până pe la jumătate și o listă imensă de „lucruri de făcut”. Am un viitor incert, un înger păzitor și chef să zâmbesc. Am totul sau, poate, nu am nimic… Am lucruri de care am nevoie, lucruri în plus, și lucruri împrumutate.Am un loc unde sa revin..dar nu te am pe tine.''Se pare că tot ce ating, pierd. Și cănd te găndești că nu am cerut nimic vieții, tot ce am avut. am fost nevoită sa ii smulg, și tot ce nu am avut, mi-a furat. Cred că am nevoie de un pansament peste rănile ce nu ma mai opresc sa mi le ling și probabil un drum nou.

P.S: Tristețea din noi nu dispare adăncind-o si impregnand-o in tot ce facem,ci uitandu-ne mereu in direcția opusa ei,spre bucuriile de care am uitat.