ISUSE, CE TI-AM DAT ?…

Tu ne-ai adus iertarea,
Ne-ai dat Salvarea-n dar.
Ne-ai scos din inchisoarea
pacatului murdar.
Ne-ai dat o noua fire
si un vesmant curat.
Dar noi, ca multumire,
Isuse, ce Yi-am dat?
Tu ne-ai adus putere,
scantei din focul Tau,
o sfanta-nvapaiere
ce mistuie ce-i rau.
Spre vesnica cetate
o cale ne-ai taiat.
Dar pentru-acestea toate,
Isuse, ce Ti-am dat?

Tu tot ce-aveai in lume
si-n cer ne-ai daruit:
si inima, si nume,
si Duh nemarginit.
Si-n zarea albastruie
Tu ce-ai luat si cat?
…Doar patru rani de cuie
si-o rana-n piept. Atat… C. IOanid

Dumnezeu raspunde rugaciunii

O doamna ramasa vaduva de curand a povestit ca , dupa moartea sotului, s-a simtit multa vreme singura si parasita de lume. Se plimba prin casa si i se parea pustiu de tot. Ii era mai ales greu sa se uite spre fotoliul unde sotul ei obisnuia sa-si petreaca dupa amiezele. Amarata si plangand, a inceput sa se roage Domnului pentru o pisica cu care sa-si mai indulceasca singuratatea.

In acelasi timp, o alta familie din Biserica parasea casa indreptandu-se spre adunare. Cand sa intre in masina, cei doi au auzit venind de undeva de sus, mieunatul disperat al unui pisoi. Cand si-au ridicat privirile au vazut cu surprindere un ghemotoc de blana cu ochi atarnat intre cracile unui pom. Pentru ca se grabeau, au dat din cap si au vrut sa plece, dar pisoiul: “Miau! Miau!” de parca se sfarsea lumea. Pomul nu era destul de batran ca sa poata suporta greutatea barbatului. Au incercat sa dea pisiul jos cu un bat, dar “creatura” n-a vrut sa colaboreze.

Ingenios din fire, barbatul a nascocit un “proiect”: “Legam o sfoara de una din cracile pomului, celalalt capat il legam de bara masinii, eu plec incet cu masina, iar cand se apleaca pomul, tu iei binisor pisoiul”. Zis si facut. Masina a plecat incetisor din loc, pomul a inceput sa se curbeze frumos, aplecandu-se spre pamant, pisoiul cobori treptat spre bratele intinse ale sotiei, pana cand, dintr-o data: “Poc!” Sfoara s-a rupt, pomul s-a indreptat violent asemenea unei catapulte, iar pisoiul a zburat ca un proiectil prin aer peste cateva case. “S-a dus, s-a dus” a spus barbatul, “lasa ca astea au noua vieti. Haide sa nu intarziem la Biserica”.

Peste cateva zile, la supermarket, au vazut-o pe vecina lor vaduva impingand un carucior plin cu mancare pentru pisici.

“Nu stiam ca aveti pisica”, au spus ei.

“Sa vedeti minune” a venit raspunsul. Tocmai ma rugasem Domnului sa-mi dea o pisica care sa-mi tina de urat. Am iesit in curte sa plec la Biserica si ce sa vezi? Mi-a cazut in cap, venit chiar din cer, un pisoi speriat si cu blana ca de arici. Nu crezusem ca Dumnezeu poate raspunde chiar asa de repede la rugaciunea mea. Am fost mai speriata decat pisicul. Slava Domnului ca El m-a ascultat!”
Sigur ca papagalul meu a fost normal sa zboare, dar sa zboare o … pisica? Dumnezeul nostru asculta uneori chiar si cererile noastre cele mai copilaresti.

Nu regretaţi suta de dolari

„Într‑o adunare mare, un evanghelist american a vrut să arate o stare şi a scos din buzunar o sută de dolari şi a întrebat: «Cine vrea bancnota aceasta?» Oamenii au amuţit şi niciunul nu s‑a mişcat din bancă. Singur, un copil s‑a găsit să vină în faţă şi a luat hârtia din mâna întinsă a predicatorului. Ca la un semnal, toată sala, toată audienţa, a scos aşa un oftat… de parcă ar fi vru să spună: «Eu trebuia să o iau. Mie îmi trebuia, nu copilului ăla.» Au oftat aşa ca la comandă. Nici dacă făceau repetiţie n‑ar fi oftat chiar aşa, toţi deodată. Şansa lor trecuse însă, şi evanghelistul a explicat:

«Dumnezeu stă de atâta timp cu mâna întinsă şi vă oferă viaţa veşnică, iar unii dintre voi staţi nemişcaţi de parcă aţi crede că este o glumă, că nu este adevărat, că aşa ceva nu se poate. Nu regretaţi suta de dolari! Regretaţi şovăiala voastră atunci când e vorba despre viaţa veşnică.»”